|
|
Diata cea mică, după fratele meşter François Villon
Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 18:59
las moştenire cioclilor care
mă vor purta spre mormânt – o
bere - de mult de mine
băută: i-am uitat ambalajul –
i-am urinat
din belşug - curajul – puţin înainte de
a-mi da sufletul lui Aghiuţă – sub
masă – la piciorul cel şchiop – al
scaunului din stânga
tronului şi din dreapta
labirintului
...groparului – nu-i mai las
nimic: deja
când ne-am încăierat în crâşma lui
Hristu
Deşteptu' – i-am
scuipat direct în
gură – guma mea
bisericească – mestecată vreun ceas – crâncen şi cu
nădejde – şi – fraierul – a şi
înghiţit-o – ca
peştele momeala: să-i fie
de bine – şi de-o
săţioasă lipeală...internă
teribil de
ternă!
...celor care mă plâng
mustăcind ipocrit şi mă
scârbos – bârfesc de
pârâie varul de pe pereţi – le
indic locul unde am tras
ultimul vânt: să stea - extatic - şi
să-l – ...nu... - nu să-l „deguste” - odorizant: nu
ci - pe rând – să se frece la
ceafă cu parfumurile vintrelor mele
sfinte – prin scyllocharibdele din
sfinctere - şi să se aştepte la miluirile mele
postume: viitoare furtuni flatulative – cu
tunete şi trăsnete – furtuni de care – de
pe lumea cealaltă – voi avea grijă ca ei să
nu ducă lipsă
...muierilor pe care le-am iubit şi
mi-au arătat - chirăitor - târtiţa – eu nu le răspund cu
aceeaşi măsură: menuete în poşete
flutur pe sub nasul visătoarei lor
pofte – dar – fireşte
menuetele de noapte le cânt eu – iar
poşetele de zi - pentru Cântec - să şi le procure de la cei spre
care şi-au întors - trădătoare de luni
floarea-soarelui!
...celor care nu m-au plâns – deşi mi-au tăiat
mărunt-mărunţel ceapa - la
praznic – amintindu-şi - cu
ceafa întoarsă - că n-am fost chiar
canibal – le las drept moştenire – chiorăiala de-o
viaţă a maţelor mele preasfinţite de Sfântul Duh al
foamei – a maţelor mele aghezmuite de
licoarea veşnicei - zglobiei tinere fericiri – întru
fundul Bisericii din Sticle – precum şi
timpul pe care i l-am refuzat
tatei – atunci când mi-a spus aşa: „acum – pe
loc – să-mi spui ce vrei să faci în
viaţă: faci ca mine – sau
deloc!” – şi
deloc a fost...Amin!
...altceva – decât
praful de pe tobă (rezervat familiei mele de
bravi toboşari – din fată în
tată) – sincer
N-AM!
...valea! - la
muncă! - la
oase!
...pomana de
Clopote Sfinte – trase de limba
fricii de moarte - s-a isprăvit!
© Copyright Adrian Botez
|
Nu există nici un comentariu |
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii.
Comentariul nu poate include link-uri.
Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|
fantasy 
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie