evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Nyprus  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Pacientul  -  Pânza de păianjen  -  Răspuns fără întrebare  -  Câmpul de luptă  -  Children of mine  -  Umbra  -  Schimbare de management  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Aedes  -  Luminile oraşului XIII  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Tarsius  -  Cap de listă  -  Tranzit  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  În umbra deasă a realităţii  -  Luminile oraşului XXXII  -  Povestea gândacilor  -  Outland  -  Diamantul  -  Muza  -  Engel  -  Alertă !  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Panica  -  O poveste de Crăciun  -  Pasul craiului de munte  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Text experimental  -  Meditaţie  -  Exterminatorul  -  Fiii lui Rawser  -  Jocul Zeilor (V)  -  Păsări de pradă  -  Lumină dublă  -  Archeopterix  -  Călătoria unui artist...  -  Cerşetorul  -  De profundis  -  Ceasul ispitirii  -  Citadela Asociaţiei  -  Coana mare se mărită  -  Metastază  -  Poveste de viaţă  -  Luminile oraşului VII


Sunt atâtea de făcut

Adrian Botez



Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:01

      sunt atâtea de făcut – într-o
      biată scurtă viaţă
     
      nu apuci să faci decât
      preapuţine – dar ce trebuie şi
      când poţi să faci – nu
      întârzia – nu
      amâna: dacă nu-ţi stăpâneşti – în
      hăţuri – clipa – vei pierde locul din
      care-ţi
      vezi – netulburat de fantasme –
      viaţa şi
      rostul
     
      n-ai dreptul să şovăi – când auzi limbi
      despicate – în jur – şuierând
     
      n-ai dreptul să şovăi – când
      în jur nu e nimeni să te
      ajute – să te
      mângâie – dar simţi mâna Lui
      pe umăr: te-ndeamnă să nu te opreşti – decât
      odată cu viaţa
     
      inima ta îţi spune să te duci la
      culcare – când încă este
      lumină – deci
      încă îţi vezi – mâini şi
      lucrare
     
      inima ta îţi spune că
      nimeni nu mai e lângă ea – dar tu ştii că
      tovărăşia adevărată a inimii este
      înainte – dincolo de
      bezna pădurii – înainte – unde zăreşti
      Piscul – Muntele Primejdios al
      Zării – iar nu măruntele
      popasuri de lângă – din preajmă...
     
      ...atâtea aspide lingând – bale negre – faţa
      Pământului – şi atât de puţine
      călcâie decise – deasupra capului
      invers triunghiular – al
      duşmanului
     
      frica şi scârba sunt
      scuze – nu
      fapte
     
      nu aştepta Judecata – ci
      pregăteşte-te pentru ea
     
      ...sunt atâtea de făcut – într-o
      biată – scurtă viaţă
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online