|
|
Haiku şi senryu
Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:18
O libelulă –
pe o sârmă de rufe
apoi pe-un arac.

Liniştea nopţii -
privighetoarea toarce
fără odihnă

Asfinţit splendid –
şi ultima zvâcnire
a şarpelui frânt.

Luna tremurând -
micşorând depărtarea
dintre doi oameni.

Sperietoarea –
cu zeghea mucenicului
iubită de ciori.

Pierzându-şi acul -
albina nu se-ndură
să plece din flori.

Pete de sânge -
buburuza la numar
printre acestea.

Noapte cu lună -
bătrâna lasă la geam
un semn de carte.

Liliac uscat -
fotograful priveşte
la pozele vechi.

Castană căzând -
e rândul bătrânului
să dea cu zarul.

Final de cursă-
doar greierii tremurând
opresc pe campion.

Tangentă la lună -
urma licuriciului
se piere-n noapte.

Liniştea nopţii -
un licurici sfârâie
stingându-se-n scoc.

Noapte de nesomn -
de pe strada de-alături
zvon de-nviere.

Noapte cu lună -
el şi ea tremurând:
o singură umbră.

Doar o broscuţă
şi luna este prinsă
în zeci de cercuri.

Odihna nopţii –
doar mugurii îşi fac loc
prin ploaia deasă.

Cerul nicăieri -
trenul e înzăpezit,
doar săniile…

Din cavoul nou
manele de viaţă lungă –
mortul nicăieri.

Via culeasă -
doar un ciorchine stingher
legănând un greier.

Linişte de-o clipă -
un nor loveşte luna
fără zgomot.

Punct încremenit
deasupra satului –
un uliu pândind.

Zgomotul străzii
fără niciun ecou –
doar castanele

Vântul nicăieri-
frunzele-şi fac loc
prin ploaia măruntă.

Umbra unui vultur -
ascuns sub sperietoare
un iepure.

Ghinionistul –
hainele lui de moarte
roase de molii.

Vino în palmă
greiere ostenit! -
doi drumeţi în noapte.

Risipă de flori –
la slujbă, doar preotul
sfinţind mucenici.

Noapte tihnită –
numai greierii ascut
coasele din şuri.

Luna de gheaţă –
ascuns după un stejar,
primul ghiocel.

Cine se roagă
cu vuietul vântului
sfinţind câmpia?

Cazând pe gheaţă
în ziua de Anul Nou -
un câine atent.

Cojocul vândut-
ochii ei cer iertare
manechinului.

Ghiocel uitat
într-o carte de şcoală -
afară-i toamnă.

Bătrân grav bolnav -
doctorul îl palpează
fără niciun chef.

Lacul agitat -
luna încearcă să se
prindă de-o barcă.

Curtea ruinată –
umbra nucului uscat
dând un lung ocol.

Zăpada ştergând
urmele paşilor mei -
scriu înainte.
© Copyright Gabriel Iordan-Dorobanţu
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|