|
|
Haiku şi senryu
Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:18
O libelulă –
pe o sârmă de rufe
apoi pe-un arac.
Liniştea nopţii -
privighetoarea toarce
fără odihnă
Asfinţit splendid –
şi ultima zvâcnire
a şarpelui frânt.
Luna tremurând -
micşorând depărtarea
dintre doi oameni.
Sperietoarea –
cu zeghea mucenicului
iubită de ciori.
Pierzându-şi acul -
albina nu se-ndură
să plece din flori.
Pete de sânge -
buburuza la numar
printre acestea.
Noapte cu lună -
bătrâna lasă la geam
un semn de carte.
Liliac uscat -
fotograful priveşte
la pozele vechi.
Castană căzând -
e rândul bătrânului
să dea cu zarul.
Final de cursă-
doar greierii tremurând
opresc pe campion.
Tangentă la lună -
urma licuriciului
se piere-n noapte.
Liniştea nopţii -
un licurici sfârâie
stingându-se-n scoc.
Noapte de nesomn -
de pe strada de-alături
zvon de-nviere.
Noapte cu lună -
el şi ea tremurând:
o singură umbră.
Doar o broscuţă
şi luna este prinsă
în zeci de cercuri.
Odihna nopţii –
doar mugurii îşi fac loc
prin ploaia deasă.
Cerul nicăieri -
trenul e înzăpezit,
doar săniile…
Din cavoul nou
manele de viaţă lungă –
mortul nicăieri.
Via culeasă -
doar un ciorchine stingher
legănând un greier.
Linişte de-o clipă -
un nor loveşte luna
fără zgomot.
Punct încremenit
deasupra satului –
un uliu pândind.
Zgomotul străzii
fără niciun ecou –
doar castanele
Vântul nicăieri-
frunzele-şi fac loc
prin ploaia măruntă.
Umbra unui vultur -
ascuns sub sperietoare
un iepure.
Ghinionistul –
hainele lui de moarte
roase de molii.
Vino în palmă
greiere ostenit! -
doi drumeţi în noapte.
Risipă de flori –
la slujbă, doar preotul
sfinţind mucenici.
Noapte tihnită –
numai greierii ascut
coasele din şuri.
Luna de gheaţă –
ascuns după un stejar,
primul ghiocel.
Cine se roagă
cu vuietul vântului
sfinţind câmpia?
Cazând pe gheaţă
în ziua de Anul Nou -
un câine atent.
Cojocul vândut-
ochii ei cer iertare
manechinului.
Ghiocel uitat
într-o carte de şcoală -
afară-i toamnă.
Bătrân grav bolnav -
doctorul îl palpează
fără niciun chef.
Lacul agitat -
luna încearcă să se
prindă de-o barcă.
Curtea ruinată –
umbra nucului uscat
dând un lung ocol.
Zăpada ştergând
urmele paşilor mei -
scriu înainte.
© Copyright Gabriel Iordan-Dorobanţu
|
Nu există nici un comentariu |
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii.
Comentariul nu poate include link-uri.
Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|
fantasy 
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie