evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Echilibrul  -  Cerc la persoana întâi  -  Himera  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Novo Homo Sapiens  -  Mărturisirea lui Abel  -  Punct. ªi atât  -  Jeopardy  -  Camera de la capătul holului  -  Luminile oraşului XXIII  -  Umbrele nopţii  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Elixirul vieţii  -  Bodaproste  -  Casa nebunilor  -  Depozit.03  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Dansând pe sârmă  -  Alfa si Omega. Moon  -  Paradox  -  Pasomii  -  Vikingul  -  Pasul craiului de munte  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Luminile oraşului IV  -  Bumerangul lui Zeeler  -  Marea Neagră. Iulie  -  Penato e căutat de prieteni  -  Duhovnicul  -  Satiră robotică  -  Fluturi  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Coana mare se mărită  -  Îndelunga aşteptare  -  Icoana  -  Luminile oraşului X  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Coşmar  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Lumea lui Ingo  -  Printre oameni  -  Floarea de loldilal  -  Ghavany  -  Întunericul de dincolo  -  Războiul lumilor  -  Mamă de duminică


Ca nişte răni sub gene

Llelu Nicolae Vălăreanu



Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:27

      Singură prin amiaza zilei de vară
      te mărturiseşti dealurilor copilăriei;
      mâinile-ţi sunt o cumpănă,
      de la o fântână părăsită
      din care oamenii nu mai beau apă.
     
      Inima poartă-n fibre sânge albastru
      din rădăcini vechi ale pământului,
      de care oamenii s-au îndepărtat
      din nepăsare şi fără Dumnezeu.
     
      Secătuiţi nu-i mai interesează
      semenii
      cum îşi vâslesc prin timp tristeţea
      şi-şi poartă suferinţa de zgardă.
     
      De ce nu se unesc nu-şi vorbesc?
      Gândul neîncrederii sapă prin minte,
      ochii privesc în gol ca nişte răni sub gene
      în care colcăie dezamăgirea.
     
      Toţi au sufletul şi trupul de lemn
      ca pădurile cu arbori bolnavi,
      loviţi năprasnic de furtună.
     
      Prin apropiere trec drumurile
      cu troiţe sfinţite la răscruci
      şi nu ştiu să-şi aleagă cărarea,
      tu singură te-ai întors acasă.
     

© Copyright Llelu Nicolae Vălăreanu















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online