evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Povestea unui ceas  -  Descoperirea  -  Luminile oraşului II  -  Robotul  -  O Poveste (?) modernă  -  Iluzia viselor  -  Rochia străvezie  -  Povestea trenului  -  Pasul craiului de munte  -  Casa libertăţii  -  Fragile  -  Gri şi roşu auriu  -  Somnul uitării  -  John-486  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Geneza  -  Marea Neagră. Iulie  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Din vitrină  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Dincolo de evoluţie  -  Engel  -  Luminile oraşului IX  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Lumina neagră  -  Nebunul  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Ultima eclipsă (I)  -  Nopţi albe, zile negre  -  Flida Flado  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  De acum şi până-n noapte  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Cioara  -  Hoţul de timp  -  Pastel  -  Meduza (VIII)  -  Omul apropiat  -  Luminile oraşului XVIII  -  Mutare disciplinară  -  Joia neagră  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Transcendere  -  Catedrala  -  Depozit.01  -  Luminile oraşului XX  -  Ziua în care pământul s-a oprit


Ca nişte răni sub gene

Llelu Nicolae Vălăreanu



Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:27

      Singură prin amiaza zilei de vară
      te mărturiseşti dealurilor copilăriei;
      mâinile-ţi sunt o cumpănă,
      de la o fântână părăsită
      din care oamenii nu mai beau apă.
     
      Inima poartă-n fibre sânge albastru
      din rădăcini vechi ale pământului,
      de care oamenii s-au îndepărtat
      din nepăsare şi fără Dumnezeu.
     
      Secătuiţi nu-i mai interesează
      semenii
      cum îşi vâslesc prin timp tristeţea
      şi-şi poartă suferinţa de zgardă.
     
      De ce nu se unesc nu-şi vorbesc?
      Gândul neîncrederii sapă prin minte,
      ochii privesc în gol ca nişte răni sub gene
      în care colcăie dezamăgirea.
     
      Toţi au sufletul şi trupul de lemn
      ca pădurile cu arbori bolnavi,
      loviţi năprasnic de furtună.
     
      Prin apropiere trec drumurile
      cu troiţe sfinţite la răscruci
      şi nu ştiu să-şi aleagă cărarea,
      tu singură te-ai întors acasă.
     

© Copyright Llelu Nicolae Vălăreanu















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online