evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Povestea unui ceas  -  Sinucigaş plătit  -  Poveste de culcare  -  Cap de listă  -  Cu preţul morţii  -  Ultimul Paradis  -  Strada Cosmos  -  Lacul negru  -  Corabia nebunilor  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  O lumânare pentru mama !  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Praf minune (III)  -  Program de criză  -  Planeta Fantomă  -  Nu este prima dată  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Elegie pentru Jeromed  -  Planeta ascunsă  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Recurent  -  Labirintul de gheaţă  -  Călătoria unui artist...  -  Satiră robotică  -  Orb  -  John-486  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Pânza de păianjen  -  Octopolul  -  Cum să te fereşti de urs  -  Visul demiurgului  -  Întreg  -  Meduza (IV)  -  Halucinaţie  -  Oglinda îngerilor  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Drumul care nu se vede  -  Fragmente de... viaţă  -  Fata morgana  -  Nevastă rea  -  Proces neverbal  -  Răspuns fără întrebare  -  Claviaturi  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Veşnic orizont  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Luminile oraşului XVII  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Meduza (VIII)  -  Mutare disciplinară


Când vântul mă mângâie

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:39

      Când vântul mă mângâie
      cu-o adiere-n seară,
      în suflet se trezeşte
      ca-n vis, o-ntreagă vară:
      prin degetele tale
      iar părul se resfiră,
      privirea ta mă cântă
      de parc-ar fi o liră
     
      Cu cântec şi descântec
      tu viaţa-mi stăpâneşti –
      mă chinui de o vreme
      să aflu cine eşti,
      dar aflu numai dorul
      cum îmi rămâne-n prag
      şi nu ştiu de ce-n lume
      eşti omul cel mai drag
     
      Simt ceaţa cum se lasă
      pe-obrajii mei rotunzi
      şi-mi eşti tot mai aproape
      cu cât în timp te-afunzi
     
      Neliniştile mele
      degeaba se rotesc
      pe aripile nopţii
      în cerc dumnezeiesc
     
      Din ceaţa vremii tu ieşi
      mereu mai luminos
      şi uit că-n cartea vieţii
      eşti zar nenorocos
      Fără să ştiu de mine
      spre tine mă deschid
      şi zilelor durute
      eu ochii le închid.
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu








Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online