evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Sender: High_Orbit_God  -  Psihopatul  -  Luminile oraşului XXV  -  Povestea (?) Pensionarului Incredul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Puroi II  -  Brăduţul  -  În căutarea zborului  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Depozit.03  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Decablat  -  Meduza (II)  -  În beci  -  Ultimul Paradis  -  Lumina de jad  -  Luminile oraşului  -  Legendele Căutării  -  Jocul  -  Ion cel fericit  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Casa de la marginea pădurii  -  Feţele dragostei  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Nu este prima dată  -  Plasa pe jăratic  -  O Poveste (?) modernă  -  Iluzia viselor  -  Recurent  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Corespondenţă literară  -  Călătoria unui artist...  -  Mamal - Beciul  -  Proiecţionistul  -  Oglinda îngerilor  -  Sfârşitul lunii  -  Muzeu Apocaliptic  -  Children of mine  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Meduza (IV)  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Omega  -  Casa nebunilor  -  Piatra  -  Concurenţă neleală  -  Curcubeul


A plouat de-atunci cu ani

Primei iubiri

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 21 August 2011, ora 19:42

      A plouat de-atunci cu ani
      peste inima deschisă,
      părul ne-a încărunţit
      parc-ar fi o floare ninsă
     
      Gânduri vii s-au învechit,
      s-a-nvechit și frumuseţea
      şi pe feţe înăsprite
      doar durerea-şi vrea nobleţea
     
      Eu eram ca o hetairă
      prea grăbită să mă dărui,
      tu, un pui de leu avid
      tinereţea să mi-o-nvălui
     
      Cerul ni s-a arătat
      blând închis între pleoape
      când, venind unul spre altul,
      pământu-l aveam aproape
     
      Concentrat într-un sărut
      infinitul ne-a adus
      în vârtejul libertăţii
      spre-un tărâm necunoscut
     
      Eram plini de-acea putere
      ce ne face invincibili
      şi-ascultam fără de vrere
      cum eram numiţi teribili
     
      Alegeam doar bucuria,
      cu privirile senine,
      viaţa ne era vecia
      ce aduce numai bine
     
      Încercând s-alegem timpul
      navigăm printre decenii
      și ne credem în Olimpul
      ce plutește pe vecernii
     
      Primim clipele de pace
      cum în iarnă o ninsoare,
      dar suntem sortiţi de parce
      s-avem alt drum fiecare
     
      Doar o respirare lungă
      şi-o clipire din pleoape
      ar putea să ne ajungă
      să păstrăm cerul aproape?...
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online