evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Aedes  -  Atalia  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Întâlnirea  -  Întunericul vieţii  -  Jocul  -  Invizibilul  -  Sharia (fragment)  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Legendele Căutării  -  Principiul alibiului  -  Războiul lumilor  -  ªarpele Midgardului  -  Luminile oraşului XII  -  O lumânare pentru mama !  -  Pierderea  -  Jocul Zeilor (II)  -  Planeta Fantomă  -  Cosas de la vita  -  Taxi  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  O şansă pentru câţiva  -  Dona  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Pânza de paianjen  -  Mamal - Beciul  -  Visând cu ochiul deschis  -  Depozit.02  -  Jocul  -  Ea, eu şi ei  -  Lumină dublă  -  Fântâna de iasomie  -  Meduza (IV)  -  Cap de listă  -  Epsilon  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Drumul care nu se vede  -  Sentofagia  -  Vid imprevizibil  -  Metastază  -  Nevastă rea  -  Ultima frontieră  -  Meduza (VI)  -  Valoare reziduală  -  Cerşetorul  -  Joia neagră  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Visătorul


Era în amurg

Adrian Botez



Publicat Sâmbătă, 10 Septembrie 2011, ora 09:30

      era în amurg
     
      cavalerul în negru mă aştepta
      la povârnişul
      dinspre pădure: era palid şi-ncruntat
      şi-a azvârlit peste mine – mantia
      neagră – voind parcă – din mine
      să înţeleagă
     
      pentru prima oară – corbul nevăzut din
      ceruri – a cântat
     
      era în amurg – şi deodată –
      toate frunzele – cascadă de
      neîndurat - s-au prăvălit peste mine
      – cu ochii deschişi
      arzători: era linişte – ca-n
      nori
     
      cavalerul şi-a tras mantia înapoi:
      am rămas gol – cu
      luceferi pe umeri şi-n
      frunte – era
      ca după o nuntire de munte
     
      stele multe au lătrat
      în limba cea uitată a
      mea – şi m-am prefăcut
      că sunt de acord
      nu mai e lume – nu mai ai
      nume - doar cavalerul
      amurgului – venit
      din Nord
     
      tremură de frig gândurile
      – un pescăruş rătăcit
      a trecut peste inima mea – şi o a
      răcit – dar cât de
      grăbit
     
      sună din tamburine – surd –
      copacii măririi
      sună din valuri urmaşii ursirii –
      ba chiar
      urşii se iau după constelaţii – şi
      află unde mi-e ascunsă
      odalisca cea tunsă
     
      mi-e frică de ţipătul pescăruşilor – că-l vor trezi
      pe moşul din stele – pe moaşa-ntre iele
      că se vor deştepta chiar greul pământului şi
      greierele de ametist – şi-mi vor cânta
      dezacordat – concertul lui
      Liszt
     
      scotocesc adânc prin buzunare – după
      lumină: nu găsesc decât orbi însetaţi de
      lumină – şi scânteia
      de vină
     
      sunt bucuros de oaspetele păcat – şi în faţa
      lui m-am plecat: am luat apă cu pleoapele
      din agheazmatarul lunii
     
      şi - fluierând ceva ce nicicând n-am înţeles – dar
      acum am văzut - am plecat
     
      ...niciun cavaler în negru – de atunci – nu m-a mai
      căutat – ori - sub pădure – aşteptat – nici
      încruntat – nici neîncruntat: şi
      doar atâtea amurguri – de atunci până
      la noapte - în fântâni – au
      scăpătat...
     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online