|
|
La catedrala arsă munte
Publicat Duminică, 13 Noiembrie 2011, ora 01:06
la catedrala arsă munte tălăngile sunt clopot
argintul şi tămâia apei se tot petrec în şopot
slujesc vecernia bărboşii cu patrafir de cetini -
un boier greier dăscăleşte cum timpul
să-l încetini
aici se săvârşeşte taina vădirii nunţii sfinte
când urşi arată-nţelepciune în jocuri şi veşminte
iar lupii veghii se înclină în calea viu-minunii
când Soare-şi pleacă-adânc genunchiul
în faţa Fetei Lunii
veniţi voi păsări ale strunei din slăvile meree
să curgă altă vlagă-a firii în ape şi-n idee
veniţi măririi să-i fiţi martori când
Dumnezeu slujeşte
odăjdiile de luceferi arzând împărăteşte…
munţii s-au smerit din vârfuri -
martori după o minune
sub cădelniţa din soare -
codrii stau în rugăciune
jur prejur ies dintre raze şi miresele poiene
şi descântă-n aer basmul cu Ilene Cosânzene
vis de vânt - ceresc Cuvântul se răsfaţă
în miresme
trecând gânduri peste chipul curgătoarelor aghesme
dintre tufe de măceşe - Pan buhosul se iţeşte
murmurând cu desfătare vorba care îl orbeşte
cât va ţine vraja asta? - când sortirea
de fantasme
ne va-ntuneca Edenul şi Frumoşii Feţi din basme?
stau oştirile de cetini pregătite de-nfruntare
pogorâţi - arhangheli-codri se-mbrac
în străfulgerare: piei Satan! -
smaraldu-ţi cade la un semn şi o-ncruntare…
© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|