evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Felix II  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Închis  -  O şansă pentru câţiva  -  Răscrucea  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Cap de listă  -  Luminile oraşului XV  -  Ankirah  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Luminile oraşului XXIII  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Accidentul  -  Luminile oraşului XXXII  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Pierderea  -  Arta fugii în cinci acte  -  Cursa  -  Boaba de spumă  -  Nu este prima dată  -  Cerşetorul  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Dona  -  Mutare disciplinară  -  Iza  -  Toate celelalte popoare  -  Luminile oraşului IV  -  Luminile oraşului VI  -  Viola  -  Salvatorul  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Text experimental  -  Lumină dublă  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Brăduţul  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Război total  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  O noapte într-un ceas  -  Concurenţă neleală  -  Uchin (fragment)  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Nopţi albe, zile negre  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Praf minune  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Melodia care nu se aude


Cuvinte

Andreea Maria Ceava



Publicat Duminică, 13 Noiembrie 2011, ora 03:04

      Cuvintele mele sunt otrava
      care îmi inundă gâtul,
      Pelinul prelins pe buze
      și picurat în stânga vieții...
     
      Cuvintele mele sunt flame
      din degetele care scriu
      Și zgârie cu unghiile moarte
      pe pereții camerei cu iz umed.
     
      Cuvintele mele sunt pașii
      gândurilor răsfirate pe tâmpla timpului,
      Cad în bucle și se preschimbă
      în scrum acolo unde mi-am incendiat sinele.
     
      Cuvintele mele sunt picături
      chinezești pe creștetul insomniacului din mine.
      Cad în delir, sădesc goluri
      în locul celor mai abundente amintiri și incertitudini.
     
      Cuvintele mele...sunt ecou.
      Dansează cu moartea pustiului,
      Se izbesc de stâncile uitării de sine
      în cei care nu-mi vor răspunde niciodată.

© Copyright Andreea Maria Ceava





















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online