|
|
Dor de stingere
Marelui Rom
Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05
Doamne – stinge-mă undeva
între ape mari – cu ţărmuri ameţitor
depărtate - ţărmuri pline de
lacrimi
stinge-mă – Doamne – sub un cer – care
să-mi facă sufletul să plângă de
bucuria înaltului – zborului
sufocării cu mult mai larg şi
mult mai departe
stinge-mă – Doamne - într-un
amurg în care – încă
nevăzute – toate stelele să-mi
cânte – toate izvoarele să-mi
şoptească – toţi îngerii să-mi
lumineze – despre o lume
în care durerile sfâşietoare şi
nelămurite – să se facă-prefacă – precum
soarta sfinţilor – în bucurii
sfâşietoare şi
atotlămurite
...Doamne – deasupra fluviilor
mărilor şi oceanelor - deasupra
tuturor cerurilor – bat clopotele – bat
noul ritm al inimii mele
sărmane – al inimii mele care a prins
curaj – a prins dor – necuprins
dor – să se stingă – în
inima Ta
© Copyright Adrian Botez
|
Nu există nici un comentariu |
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii.
Comentariul nu poate include link-uri.
Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|
fantasy 
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie