|
|
Dar mă atinge valul...
Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05
Un val
ca o -ntrebare peste lume
în apa mării se ridică lin
Pierdută îl privesc
şi nu ştiu-n mine
cât bucurie este
şi cât chin
Se sparge valul
creasta lui de spumă
se -neacă-n creasta
valului secund
Se lasă timpu-n
trupul meu afund
în valul ce în moarte iar revine
Eu
mă îndrept molatec spre cearşaf
în albia nisipului încins
Se lasă timpu-n trupul meu învins
Şi valul stând
să se întoarcă-n sine
reflectă raza soarelui curgând
din viaţă-n moarte
şi din moarte-n viaţă
cum în oglinda apei iar revine
Eu
adormită în nisipul moale
nu mă gândesc la ziua care vine
dar mă atinge valul
vrând
nevrând.
© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|