|
|
Crezându-mă androgin
Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05
Singurătatea
îndreptându-se spre un ţărm de mare
ca o mireasă fără mire
purtată de valuri
mereu mai aproape
mereu mai departe
Şi eu cu făţărnicie
plimbându-mi plinătatea sufletului
absorbită din culori şi miresme
şi muzici neauzite
întâlnindu-te pe tine
crezându-mă androgin
până în clipa în care
o simplă adiere de vânt
mi- a amintit
c-am mai fost cândva împreună
Să fi fost eu Eva
şi tu, Adam?…
Şi nu găsesc nici o frunză
să-mi acopăr cu ea goliciunea
sufletului
Toate s-au uscat
dintr-un prea mare avânt
de renunţare la sine.
© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|