|
|
E-atât de distilată amintirea
Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05
E-atât de distilată amintirea
încât separ cu detaşare
durerea de al ei tumult
Te chem: plăcerea-i solitară
şi în tăcere mă-nveşmânt
Trăiesc, trăiesc cu resemnare
timpul se cerne peste noi
cărările ne sunt umbrite
dar suntem una amândoi
Mă-ndrept spre lucruri colbuite
tot încercând să mă cunosc
Încerc să le rostesc
dar ele nu se trezesc
şi parc-ar spune
că-mi ştiu povestea pe de rost.
© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|