Liviu Nanu apasă tasta Any

Ionuţ Caragea Ionuţ Caragea a publicat 345 de texte pe sferaonline.ro Inimă umplută cu paie Ceai verde cu aromă de nemurire Distanţa dintre iubire şi oameni Moartea este singurul geniu - video Pământ, crisalide şi fluturi mai multe... varianta print

Ionuţ Caragea icaragea@sympatico.ca www.ionutcaragea.ro

Publicat Duminica, 2 August 2009, ora 10:10

      Volumul lui Liviu Nanu, intitulat „Apasăţi tasta Any”, începe cu poezia „Autobiografie”, într-o notă de culpabilitate. Poetul, „un cerşetor de cuvinte ştampilat cu cerneală de înger”, se naşte „ca o consecinţă a luptei dintre vechile triburi” sau „ca o tragere la sorţi în care Dumnezeu a avut mână moartă” („naştere cu report”).

     

      Volumul este o încercare timidă de pătrundere în universul cyber-poetry (doar câteva poeme în concordanţă cu titlul), autorul punctează prin ironie (ultra)potenţată („vine cititorul / ne trimite-n recycle bin / cu lopata” – „apăsaţi tasta any”) şi „versuri cu mirosuri bine definite” („mirosuri”). Stilul, previzibil de le un poem la altul, are o tentă de „băşcălie”, pe poet „îl doare în ochiul drept”, ca şi presentiment, şi „cotul stâng” („indiferenţă”).

     

      Totuşi Liviu Nanu demonstrează că ştie să versifice şi cu ton grav, apelând la comparaţii inspirate pentru a descrie Ars poetica. Valoarea scrisului este raportată la sacrificiul de sine, la preţul ce trebuie plătit metaforei: „metafora este ca o tumoare malignă / vine de nicăieri / capătă forme diverse / se dezvoltă fără s-o simţi în corp / şi uneori te omoară / de tot” („feels like rain”).

     

      În ceea ce priveşte identificarea generaţionistă, poetul recunoaşte „că se-mpiedică de o generaţie oarbă şi surdă ce a luptat pentru o democraţie senzuală”. „Parcă aş fi vrut să ajung în altă viaţă”, conchide el. Relevantă ironia eşecului şi totuşi poezia se sforţează să se desprindă de canoanele tranziţiei postcomuniste. Oare şi reuşeşte?

      Cumva, răspunsul vine în textul „final cu circ” : „Dumnezeu îmi trimite lichidarea în plic / dar o termin pe loc achitând datorii / pe o listă închisă îmi pun degetul mic / şi mă simt ca un clown învârtind farfurii”.

     

      Prima poezie care intră cu adevărat în universul Cyber este „Virtualia”. Face referire la o generaţie Google, „căutată de moarte cu mouse-ul prin lume”. Catharsisul este evident - virtual, „plutonul va trage la comanda Enter cu kiloocteţi în loc de alice”.

     

      Cât priveşte regulile versificaţiei clasice, poetul le acordă importanţă, de foarte puţine ori ruperile de ritm se fac simţite: „Dar dintr-o dată din pereţi / încep să fluiere săgeţi / şi toate aţintesc spre mine / şi spre alţi nenăscuţi poeţi” („neanderthal”).

     

      Una dintre poeziile care atrag atenţia şi admiraţia cititorului este şi „păpuşarul cu o mie de degete”. Prima strofă are valoare aforistică, nu se poate raporta doar la un singur individ, la poet, ea are „target” universal. Suntem cu toţii „asemenea moliei care zboară / îm jurul becului / sperând să trăiască mai mult / decât filamentul”.

     

      Viaţa materială este bine evidenţiată în poemul „ne facem bagajul”. Viaţa este asemenea unei „valize în care ingrămădim lucruri, lăsând tot mai puţin loc pentru dragoste, teamă şi un autoportret alb-negru cu zâmbet”. Nici măcar zâmbetele nu au culori în această lume mercantilă. Prea târziu ca să mai fim fericiţi...

     

      Simbolul sorescian al scării este întâlnit în poezia „ah mi s-a dat o scară”. Însă, dacă la marele poet sufletul este cel care se urcă pe scara firului de păianjen, la Liviu Nanu înălţarea este între "Marea Prostie" şi "Marea Scofală". Se simte o urmă de complacere, ca şi când... prea mult plictis pentru a mai încerca o schimbare. „Poate că ne temem să ne spunem pe nume”, mărturiseşte autorul în „superstiţie” şi „renaştem prin mila computerului întru gloria lui” („rugăciunea ca o ecuaţie”).

     

      Desigur, poetul nu trebuie să aştepte până la „judecata de apoi”, „să vorbească frumos despre biserică şi uniunea scriitorilor de mâna a treia”. Dacă nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed?

     

      Un viitor previzibil, însă îi vom acorda autorului circumstanţa marii plictiseli. Volumul de faţă poate fi citit cu plăcere de un lector cu predispoziţie pentru anecdotă. Să apăsăm deci tasta Any, să ne aşezăm în faţa monitoarelor şi să visăm poezie.

     

     

© Copyright Ionuţ Caragea

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :