Mădălina Maroga şi lecţia de iubire

Ionuţ Caragea Ionuţ Caragea a publicat 345 de texte pe sferaonline.ro Inimă umplută cu paie Ceai verde cu aromă de nemurire Distanţa dintre iubire şi oameni Moartea este singurul geniu - video Pământ, crisalide şi fluturi mai multe... varianta print

Ionuţ Caragea icaragea@sympatico.ca www.ionutcaragea.ro

Publicat Duminica, 9 August 2009, ora 09:48

      Volumul Mădălinei Maroga, intitulat „Invitaţie la vis”, face parte din colecţia Poezie.ro şi a fost publicat la editura Sitech din Craiova. Autoarea, absolvind cursurile „Generaţiei Net”, s-a desprins de aceasta şi a trecut la o nouă etapă, a poeziei pe suport fizic. Urmând propriul standard, apelând la versuri romantice sau încărcate de eros (eros lispit de agresivitatea noilor pseudocurente), Mădălina Maroga pune accent pe sinceritate şi reliefare. Iubirea este pentru ea „întotdeauna ca o insulă / destinată în exclusivitate celor care o pot dovedi // o boală incurabilă // o filă din jurnalul fanteziei // o goană albastră cu atingeri timide, ascunse şi triste” (Tratat despre iubire). Iubirea este o „lecţie” în care „dai bună seara fiecărui necunoscut” (lecţie de iubire), „o dezlegare aproape de vise”, „un legământ cu fiecare gând” (Fila iubirilor de carton) sau „o inimă falsă” în care „ne îngropăm sângele” (Inimă falsă).
     
      De unde a început dragostea? Poeta mărturiseşte că nu a ştiut niciodată, „a prins-o doar de câteva ori de mână”, „îndoind braţele ca un copil”. Şi de fiecare dată s-a oprit în faţa unui „gard de sârmă ghimpată”, irosind sânge şi lacrimi.
     
      Curajos să poetizezi cu atâta evlavie faţă de iubire într-o lume în care suntem condamnaţi la indiferenţă sau obsesii carnale. Curajos să-l evoci pe Dumnezeu şi să te simţi „ca un copil orfan descoperind lumina” (El, noi şi Dumnezeu). Curajos să fii „o altă femeie”, „venită dintr-o altă lume”, dăruind inima celorlalţi (frumos comparată inima cu raiul dintâi al naşterii) şi mărturisind că „dragostea moare în fiecare noapte pe pământ”.
     
      Evident, actul purificator (şi în acelaşi timp al metamorfozei) este „o luptă în lagărul cuvintelor” (Devin femeie). Din crisalida iubirii totul pare accesibil, realizabil, însă lumea (viaţa) este de cele mai multe ori un zbor frânt între două săruturi. Altele sunt „legile sângelui” (Un altfel de punct), „nu e vina nimănui / se surpă piramidele la intrare-n cuvânt” (evocarea fatalităţii, a neputinţei, cuvântul devine clepsidra prin care trece praful existenţial) .
     
      Invitaţia la vis este cea a unui suflet veşnic tânăr. „Sufletul meu e un copil care plânge”, mărturiseşte poeta în poezia ce poartă şi numele volumului. „Un suflet ca al meu umblă pe jos / adună în buzunarul de la geacă o hârtie pe zi / alteori / văd numai puncte albe şi adrese unde nu locuieşte nimeni” (Lingura nu există).
     
      Desigur, plină de delicateţe, poeta spune că „nu este vremea potrivită să strig în gura mare pe străzi / îmi aleg cuvintele cu grijă, privesc la tristeţea toamnei acesteia / te întreb uneori ce mai visezi...” (Ce mai visezi?).
     
      Iată că din această singurătate purificatoare, refugiindu-se în oniric, acolo unde totul este posibil, chiar şi o dimensiune utopică, la fel „ca un cer al fiecărei poveşti” (Aprind toate luminile), Mădălina Maroga reuşeşte să ne predea o lecţie de iubire prin poezie. Volumul „Invitaţie la vis” este un cadou pe care putem să ni-l facem în fiecare an, în fiecare anotimp, pentru a ne întoarce la originile sufletului nostru pur.
     

© Copyright Ionuţ Caragea

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :