Traian Vasilcău şi poezia ce vine de Cînd s-au fost spus îngerii

Ionuţ Caragea Ionuţ Caragea a publicat 345 de texte pe sferaonline.ro Inimă umplută cu paie Ceai verde cu aromă de nemurire Distanţa dintre iubire şi oameni Moartea este singurul geniu - video Pământ, crisalide şi fluturi mai multe... varianta print

Ionuţ Caragea icaragea@sympatico.ca www.ionutcaragea.ro

Publicat Duminica, 23 August 2009, ora 10:28

      Ar fi uşor de încadrat poezia lui Traian Vasilcău dacă luăm în consideraţie doar forma, structura şi tematica versurilor. Bogată în elemente religioase, poezia vine ca o întâlnire în şi cu Dumnezeu, după parcurgerea drumului Golgotei „fără teamă” şi crucificarea cuvântului (Întîlnirea în Dumnezeu, pag. 56). Însă dincolo de „coruperea inimii” şi „supunerea metaforei” (pag. 57), versificaţia are o legătură subtilă cu axul vertical al transcendenţei (timp şi spaţiu prin care doar îngerii sunt călători). Migrarea cuvintelor în şi spre magia divinităţii este rezultatul unui destin inconturnabil. Dar mai tragic este pentru autor faptul că nu ştie când va fi cântat psalmul înlăcrimării şi nu ştie unde se va obloji rana sa eternă (pag. 47). Astfel, discipolul tăcerii devine cantorul orfan, ruga sa interioară fiind fără răspuns.
     
      Versurile dor, suntem profund legaţi de experienţa poetului, noi cei care cunoaştem sacrificarea cuvântului pe altarul iubirii faţă de Dumnezeu. În drama cauzată de lipsa de comunicare, schimbăm profesiunile, devenim umbre pentru umbre şi rămânem datori doar umbrelor: „Profesiunea mea se cheamă: Umbră,/ Umbră mergând-naintea tuturor,/ Umbrită de etern, trecândă umbră,/ Eu sunt c-o umbră umbrelor dator. (Statut de umbră, pag. 15). Astfel, într-o lume mercantilă, în care orice gest de bună credinţă este „impozitat” de gurile rele, crucificarea devine modernă: „Se vinde cer şi lună. Prădare de Mereu!/ Mîine-l vom da în rate pe însuşi Dumnezeu. (Crucificare modernă, pag. 12).
     
      Etic sau religios, poezia lui Traian Vasilcău nu trebuie asociată nici codului de conduită şi nici arhetipului biblic. Se simt atât credinţa cât şi incertitudinea, trăiri necesare identificării în dimensiunea ontologică. Nu se poate vorbi nici de o etimologie multiplă, poetul nu culege îngeri din flori şi nici nu le împodobeşte aripile pentru a ne incita la un studiu semantic amănunţit. Se simte experienţa trăită, se simte respectul faţă de cuvânt şi faţă de valorile creştine, fără a canoniza poezia într-o mânăstire în care doar cei umili pot ajunge. Cred că se poate lua în calcul şi factorul tangenţial, putem avea o revelaţie în faţa unei flori la fel cum putem exclama Evrika! în faţa unui cuvânt ce ajunge la suflet. Poetul ne îndeamnă să fim, să trăim pur şi simplu: „Fă-ţi mănăstirea în cuvântul Este/ Şi-n el îngenunchează ne-ncetat. (Mănăstirea din cuvânt, pag. 71).
     
      Volumul „Cînd s-au fost spus îngerii”, apărut în 2009 la Editura Epigraf din Chişinău, ne oferă o lectură relaxantă cu rezonanţe psalmice. Graiul dulce moldovenesc şi talentul autorului se îmbină armonios, astfel ne întărim credinţa, şi noi cei care suntem la mii de kilometri, că suntem români şi toţi de-aceeaşi limbă.
     
      Ionuţ Caragea
      Montréal, 17 august, 2009
     

© Copyright Ionuţ Caragea

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :