evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pure Evil  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Ancheta  -  Meduza (XII)  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Perdeaua lui Simon  -  Fata mării, Poliana  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  John-486  -  Sfârşitul lunii  -  Cărăușul  -  Octopolul  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Fântâna de iasomie  -  Vatmanul - Purificarea  -  Contrapaganda  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Starea de trecere  -  Oglinda îngerilor  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Vid imprevizibil  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Poveste de viaţă  -  Răspuns fără întrebare  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Sentofagia  -  Luminile oraşului XIII  -  Casa galbenă  -  Gondolierul  -  Omul cu păsări  -  Cioara  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Meduza (IX)  -  Vrăjitoarea  -  Soldatul  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Ciorna  -  Om vs. cyborg  -  ROV-27  -  Cerc la persoana întâi  -  Călătorii cu îngeri  -  Mamal - Beciul  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Mărire şi decădere  -  Jurământul  -  Meduza (V)  -  Meduza (XI)  -  Alfa şi Omega


The Terminal

The Terminal
  Alex Leo Serban
Omerta sucks ! - Shark Tale
varianta print

Alex Leo Serban



Publicat Miercuri, 22 Decembrie 2004, ora 23:39

      E oficial, Hanks poate juca orice, de la un Forrest pe o planeta la un Robinson pe o insula. În The terminal lui Steven Spielberg, el este un cetatean al Krakoziei, Victor Navorski, un amarastean care se trezeste - în urma unei lovituri de stat - ca nu mai are tara si, deci, nici pasaport valabil... Cum sa mai intre în SUA? Si cum sa se mai întoarca "home"? (din acest pdv, E.T. era mai norocos...) Asa ca ramîne - pe timp nedefinit - în "no man's land"-ul aeroportului JFK din New York, unde ajunge sa cunoasca toate cotloanele permise, toti functionarii, vînzatorii si lucratorii cu ziua; basca noaptea.
     
      Ca film, The terminal nu poate sta alaturi de Întîlniri de gradul 3, de E.T. sau de Lista lui Schindler; si nici n-are rost sa cautati "Krakozia" pe harta - e o tara inventata. Dar cazul de la care s-a pornit e real: cel al unui iranian, care se pare ca a ramas pîna astazi în aeroportul Charles de Gaulle de la Roissy. Aceasta legenda urbana nu putea sa nu-l fascineze pe Spielberg, care paraseste repede teritoriul realismului "politic" pentru a se instala, fara efort, pe cel care-i este la îndemîna: melocomedia - adica un basm modern cu personaje usor stereotipate, bune sentimente, situatii comice si "happy ending" obligatoriu.
     
      Si totusi, exista un moment ce parea sa promita altceva: acela în care Navorski face pe interpretul între mai-marele aeroportului, Dixon (inflexibilul Stanley Tucci), si un alt amarastean, cetatean cvasi-krakozian care încerca sa treaca medicamente peste granita. Sînt pentru Tata! - striga acesta disperat, încercînd sa-i stoarca o lacrima lui Dixon (Nixon?) si amenintînd ca se sinucide daca i se confisca pastilele... Nu este cel mai bun moment al filmului: scena e isterica la un mod destul de fals, culminînd cu o întorsatura de situatie comic-patetica si neverosimila. Dar, în naivitatea ei manifesta, "scena pastilelor" poate fi vazuta ca o "acmee" a stilului Spielberg în ce are acesta mai bun si mai rau: o grandilocventa emotionala, primara si cam postisa, în care nu crezi o clipa si care, cu toate acestea, îti pune un nod în gît (vezi si momentul, înca si mai gogonat, în care Gupta, batrînul om de serviciu cu care ajunge sa se împrieteneasca Victor, opreste un Boeing cu vîrful... mopului!).
     
      Mai tot The terminal este o variatiune a acestei scene - numai ca Spielberg, din fericire, este mai inspirat în celelalte. Performanta cea mai surprinzatoare rezida însa în felul dezarmant în care reuseste sa construiasca o "intriga" pornind de la situatia - mai curînd antinarativa - a unui om care sta într-un aeroport. Or aici, dincolo de întorsaturile (cînd comice, cînd melodramatice) de scenariu, filmul este 100% al lui Hanks! De la prima aparitie pe ecran - cu mersul acela de Charlot rusnac, greoi si bolovanos - si pîna la ultima - în care iesirea lui Navorski sub cerul înstelat de fulgi este ca ultima misiune a unui Mos Craciun usurat si luminos -, Hanks domina The terminal. Îl domina "colegial", lasînd loc si altora (toti interpretii secundari sînt minunati, iar Catherine Zeta-Jones face rolul cel mai "uman" din cariera sa!), dar - totusi - îl domina categoric, trimitînd în corzile unor înflorituri de prisos interventiile "auctoriale" ale lui Spielberg (vezi leitmotivul contraluminii orbitoare pe care se profileaza siluetele - si care ar trebui sa sugereze, la tot pasul, iminenta miracolului...). În astfel de momente, Spielberg face cu ochiul - ca un vechi cinefil - la filmele uceniciei sale de cineast (Mr Smith Goes to Washington al lui Capra de pilda...); dar nu se ridica nici la inventia prodigioasa din Minority report, nici la omagiul creativ din Duel pe autostrada sau A.I.
     
      The terminal este (înca) un "feel-good movie" marca Spielberg, care pare sa fi trecut - cu viteza unui supersonic - pe lînga un film mare...
     

© Copyright Alex Leo Serban
Sursa :   Ziarul de Duminica
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online