evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Somnul  -  Zei şi oameni  -  Casa de la marginea pădurii  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Panica  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Revederea de 20 de ani  -  Theron Girradus  -  Homus trolEIbuzus  -  În căutarea zborului  -  Cărăușul  -  Invizibilul  -  Conştientizarea  -  Jocul Zeilor (I)  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Fata din vis  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Peştera I  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Triunghiul roşu  -  Fortul  -  Toate celelalte popoare  -  Fiii lui Rawser  -  O noapte într-un ceas  -  Recurent  -  Către a opta zi  -  Ulysse şi Hector  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Muzeu Apocaliptic  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Meduza (IV)  -  Simbioza  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Fragmente de... viaţă  -  Unii îmi zic Charon...  -  Meduza (VII)  -  Mesajul  -  Vrăjitorul  -  Asaltul  -  Re-insecţie  -  Printre oameni  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Mărturisirea lui Abel  -  Tentaţia continuă  -  Luminile oraşului XXII  -  Prima pagină  -  10 minute pâna la explozie  -  Răspuns fără întrebare  -  Luminile oraşului XXVII


Stagnare narativă vs. izbândă stilistică

Dean Koontz - One Door Away From Heaven, Ed. Bantam, New York, 2002

Dean Koontz - One Door Away From Heaven
  Mircea Pricăjan
Story of survival
Big Brother is watching you
Seven lives
Poetry's demise
The importance of being universal
varianta print

Mircea Pricăjan



Publicat Joi, 6 Ianuarie 2005, ora 18:59

      Autor cu destule carti traduse în limba româna (10: 2 - Ed. Olimp, 3 - Ed. Rao, 5 - Ed. Nemira), Dean Koontz nu pare totusi sa se bucure de-o receptare la fel de elogioasa din partea cititorilor ca, de pilda, un Stephen King sau o Anne Rice. Motivul? Literatura lui este probabil înca greu de digerat pentru publicul român.

     

      Cu doar câteva exceptii, romanele lui se apleaca asupra unor probleme ce framânta civilizatia occidentala, probleme ce tin de un mod de viata strain noua. Cu alte cuvinte, "ciudateniile" pe care Koontz le alege ca subiecte si care, pentru societatea americana sunt într-adevar "ciudatenii", la noi nu frapeaza pe nimeni. Dramele si tramele personajelor lui nu ating la români aceeasi coarda ca si la americani.

     

      Râurile întunecate ale inimii, tradus în româneste în "96, roman chintesential pentru ideologia literara a lui Koontz, a trecut la noi ca si neobservat. Mai mare vâlva a facut Masca (Ed. Olimp, 1993), un roman strict horror, fara prea mari pretentii literare. Casa tunetului, aparut la aceeasi editura Olimp, tot în "93, a fost eclipsat de Masca, cu toate ca cel dintâi e un roman daca nu senzational, macar exceptional construit.

     

      Mai toate romanele lui Koontz au o puternica miza moralizatoare. Toate par gândite sa slujeasca o atare tinta. Si, cu mici exceptii, toate poarta un Cuvânt înainte sau o Nota a autorului, în care acesta înfiereaza practici precum cele descrise în scenele tari ale romanului. Natura si kinologia, iarasi, se numara printre "obsesiile pozitive" ale lui Koontz. Orice carte scrisa de el ati fi citit, imposibil sa nu va amintiti ca în ea era si un câine " un câine desi purtând un oarecare handicap, foarte destept si descurcaret. Daca nu e câinele, atunci cu siguranta ca e vorba de o persoana cu infirmitati fizice ori mentale, exceptionala însa într-un alt sens.

     

      One Door Away From Heaven (La un pas de paradis) nu face exceptie de la aceste reguli. Mai mult, aici întâlnim atât câinele-geniu, cât si persoana diforma. Amândoi, desigur, poseda o abilitate mentala excelenta.

     

      Michelina Bellsong, o tânara proaspat tocmai eliberata din închisoare, se retrage sa locuiasca în tihna alaturi de matusa ei. Acolo o întâlneste pe Leilani, fetita cu o mâna "uscata" din nastere si cu proteza la un picior. Leilani se arata mult prea desteapta pentru vârsta ei (9 ani), o cucereste pe Micky si pe matusa acesteia, Geneva. Problemele apar atunci când Leilani le povesteste despre caracterul ciudat al tatalui ei adoptiv, "pseudo-tatal" cum îi spune ea, Preston Maddon pe numele lui adevarat. Acesta e, fara urma de îndoiala, arhetipul personajului negativ la Koontz. Seamana cu Roy Miro din Râurile..., cu Bruno Frye din Soapte, cu domnul Vess din Betia sângelui (Intensity, 1995; ed. ro. 2000), seamana la o adica cu toate personajele negative ale lui Koontz.

     

      Din fericire, felul acesta dickensian de-a crea personaje se limiteaza la cele negative. Personajele asa-zis pozitive sunt construite mai complex, le este îngaduita putina carnatie. Un astfel de personaj este Micky. Dintre toate câte sunt prezente în One Door..., acesta reuseste sa se desprinda din pagina tiparita si sa-si traiasca viata chiar si dupa ce cartea a fost închisa. Nici chiar Leilani, un personaj pe care se vede ca a mizat mult Koontz, nu ajunge sa "respire" atât de firesc cum o face Micky.

     

      Romanul debuteaza greu. Expozitiunea ocupa la drept vorbind mai bine de jumatate din volumul cartii. Greseala de calcul a scriitorului? Încercarea lui de-a dinamiza usor actiunea, introducând când un pasaj cu detectivul Noah Farrel (care mai apare apoi de-abia la sfârsit, la deznodamânt, atunci când va fi nevoie de el!), când unul cu dubiosul baietel ce si-a luat numele de Curtis si cu câinele acestuia (iata!), numit ad-hoc Old Yeller. Actiunea treneaza, asadar, pasaje pline de ambiguitate (mai cu seama cele legate de Curtis) împovareaza lectura, pentru a se ajunge într-un sfârsit la o rezolvare cvasi-declarativa a situatiei.

     

      Departe de a fi cel mai bun roman al lui Dean Koontz, One Door Away From Heaven marcheaza doar continuarea unei linii începuta cu multi ani în urma, o linie ascendenta, totusi, în parcursul careia romanul de fata reprezinta, din pacate, un popas.

     

      Ar mai fi de amintit, pentru a echilibra discursul critic, stilul cu totul si cu totul deosebit în care Koontz alege sa scrie, o maniera aparte, o frazare si o topica deosebite. Unele pasaje par special concepute pentru a exprima lirism, pentru a încânta cititorul. Cred ca în aceasta directie trebuie cautat succesul romanului. Si, în acest sens, chiar este o reusita!

     

© Copyright Mircea Pricăjan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online