evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Planeta ascunsă  -  Fântâna de iasomie  -  Epsilon  -  Mr. Loverman  -  Concurenţă neleală  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Meduza (V)  -  Timpul  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Gondolierul  -  Nyprus  -  Flida Flado  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Asaltul  -  Ultima frontieră  -  Reactorul  -  Războiul  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Submarinul Roşu  -  Străinul  -  Experimentul  -  Peştera II  -  ªarpele de aramă (I)  -  Cine sunteţi?  -  Elixirul vieţii  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Luminile oraşului XXIX  -  Labirintul de gheaţă  -  Ceasul voinicului  -  Tarsius  -  Vikingul  -  Fortul  -  Povestea gândacilor  -  Drumul spre  -  Iluzia viselor  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Călătoria unui artist...  -  Halucinaţie  -  Povestire  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  Rochia străvezie  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  K  -  Din vitrină  -  Coconul  -  Echilibrul  -  Un pahar de vin


Bestiar SF

Lucian-Dragos Bogdan
Zeul Kvun
Editura Omnibooks
Satu Mare 2004

Mircea Pricăjan



Publicat Duminică, 31 Iulie 2005, ora 18:51

      Al doilea volum publicat de Lucian-Dragos Bogdan este unul tot de proza scurta. Ca si precedentul, Trilogie, aparut la aceeasi editura satmareana, si acesta reuneste texte de lungimi si valori artistice diferite. Iar daca e sa marcam un plus în dreptul acestuia, putem spune ca povestirile de aici par mai unite, entropia de idei din Trilogie fiind departe (entropie care avea si ea un farmec aparte – varietatea de registre narative si teme abordare a fost una dintre principalele observatii facute de cititorii si criticii acelui volum).

      Pe de alta parte, neplacut de observat pentru cineva care a parcurs si volumul de debut al autorului este aproape inexistentul salt valoric din acest al doilea volum. Povestirile par – toate – scoase dintr-o caciula si dispuse în cele doua carti conform unei logici aleatorii. Singura sistematizare sesizabila este distribuirea în fiecare volum a câte unei nuvele, care si da de altfel titlul volumelor: Trilogie, în primul caz (mai putin izbutita) si Zeul Kvun, în cazul de fata (unde observam o urma din acel salt valoric de care vorbeam înainte).

      Pâna a ajunge însa la „piesele de rezistenta”, sa vedem cum se prezinta restul magmei textuale.

      Lui Lucian-Dragos Bogdan îi place eseul si deseori cade în patima lui. Eseul cu tâlc, cu morala finala. Primele bucati ale volumului, desi utilizeaza dispuneri/transpuneri laconice în pagina ale ideilor, tocmai asta sunt: eseuri meditative pe margine nimicniciei rasei umane, a mortii si-a vietii etc. Numaratoarea inversa din „Cei ce se joaca cu moartea” (lasând la o parte cacofonia din titlu) aminteste de celebrul roman „Fugarul” de Stephen King (aflat în curs de traducere sub semnatura lui Mihai Dan Pavelescu), iar „Balada pentru cei învinsi”, prin enunturile aproape criptice, te duce cu gândul la un tablou suprarealist în care toate se petrec deodata. Urmeaza apoi nelipsita poveste prezentând o umanizare a lumii calculatoarelor – ne aflam doar într-o (de)plina desfasurare SF în literatura –, „În cautarea clarobscurului” se cheama bucata aceasta si partea ei cea mai interesanta mi s-a parut dialogul pe care personajul principal îl poarta cu un virus, totul culminând cu: „Chiar daca erau «tâlhari la drumul mare», virusii aveau un cod de onoare.” Nici contactul dintre doua specii (nici una umana) nu e trecut cu vederea si-l întâlnim desfasurat în „Colti si gheare”. Reîncarnarea într-o musca din „Între doua lumi” îti stârneste în acelasi timp un zâmbet îngaduitor si-o grimasa speriata atunci când personajul-musca este strivit. „O clipa de fericire” vorbeste si ea despre trairile unui animal, un maidanez de data aceasta, care a facut schimb de roluri cu stapânul sau. Avem mai departe o poveste despre viata pe Marte, o alta despre masina timpului, despre bomba atomica, despre extraterestri (desigur!), despre cosmonauti în spatiu si tot asa.

      N-ar strica daca autorul ar încerca sa-si personalizeze putin stilul, sa-l scape de acea sobrietate care poate prinde bine în unele bucati, dar care dauneaza multora („Biliardul orbilor” îmi vine primul în minte). Personajele, iarasi, par în multe cazuri doar niste fantose, bune doar pentru a pune în practica demonstratia gândita de autor. Cliseele de exprimare reprezinta si ele o problema pentru Lucian-Dragos Bogdan. Figuri de stil precum „noaptea de matase”, „ploaia din sufletul meu”, „se ridica încet, ca un fulg”, „Ceva” (scris cu majuscula), „Lacrimi de stea” (acesta este chiar titlul unei povestiri) si altele sunt demult depasite, iar folosirea lor altfel decât ironic tradeaza ingenuitatea si „inocenta literara” a autorului.

      Ajungem acum la nuvela care-si împrumuta titlul întregului volum. Trebuie spus dintru început ca primele 10-15 de pagini (din cele 52!) sunt aproape de ceea ce Lucian-Dragos Bogdan poate da mai bun în proza. Sesizam aici o închegare a ideii bine îmbinata cu exprimarea artistica, o materie narativa dozata cu parcimonie, fara excese, doar atât cât se arata necesar, un personaj conturat credibil (chiar daca ne aflam în primele pagini ale crearii unui adevarat mit – nuvela tine mai mult de fantasy decât de SF), urmarit îndeaproape cu pricepere. Cu putine exceptii (folosirea obsesiva a unitatilor de masura americane si aparitia unor contraste suparatoare: într-un cadru dominat de arhaisme si topici întoarse din condei spre a sugera maretia momentului, apar cuvinte ca „detecta”, „interactiona”, „mixtura”, „interfera”, „exfolia” etc.) limbajul este adecvat. Zeul Kvun (Zeul Soim, adica – în limba vorbita de poporul imaginat de Lucian-Dragos Bogdan) se trezeste dupa îndelungi rataciri ca este ales zeul protector al unui sat. Fiecare sat din lumea în care traieste personajul trebuie sa-si aleaga un astfel de zeu, asa încât ajungem la un moment dat la o adevarata confruntare între „locuitorii” unui bestiar: Zeul Lup, Zeul Hrvat (Cuc), Zeul Bog (Urs). Acesta este si momentul când nuvela porneste pe panta descendenta, pierzându-si parca miza, diluându-se într-un fantastic de basm, (pre)lungindu-se fara nici o noima.

      Recunoastem imaginatia fara limite a lui Lucian-Dragos Bogdan, vointa lui de mobilitate si de adaptare la teme cât mai diverse, însa-i recomandam o drastica periere a oricarui text se hotaraste sa publice. Caci – bine zicea cine zicea – a scrie înseamna a rescrie. Iar Lucian-Dragos Bogdan a scris destul pâna acum sa se poata aseza cândva tihnit la masa, cu mintea limpede si fara retineri sentimentale, pentru a rescrie si-a decanta materia acestui volum (dar si a celui dintâi, Trilogie), pregatind o culegere coerenta si provocatoare valoric pentru orice cititor.

     

© Copyright Mircea Pricăjan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online