Stephen King – Zona moarta

Mircea Pricăjan Mircea Pricăjan a publicat 30 de texte pe sferaonline.ro Story of survival Big Brother is watching you Seven lives Poetry's demise The importance of being universal mai multe... varianta print

Mircea Pricăjan mirceapricajan@home.ro

Publicat Duminica, 28 August 2005, ora 21:28

      Zona moarta este, dintre cartile lui Stephen King, poate cea mai nedreptatita. Cauzele sunt usor de explicat. Cu un an înainte, în 1978, King publicase prima versiune, prescurtata, a romanului The Stand (Apocalipsul), ce s-a bucurat de-o receptare neasteptat de buna. Chiar si acum, dupa 26 de ani si mai bine de alte patruzeci de carti publicate, cititorii sunt aproape unanim hotarâti sa puna pe primul loc în topul preferintelor acest op retiparit ad integrum în 1990. Zona moarta a fost, asadar, umbrit, trecut cu vederea. Nici ecranizarea lui David Cronenberg din 1983 si, se pare, nici seria proaspat produsa de USA Television (si preluata de o televiziune româneasca sub titlul patetic de Împotriva destinului) n-au reusit sa readuca în discutie – la adevarata valoare – acest roman exceptional, poate cel mai bine scris al lui Stephen King.
      Sunt multe argumentele pe care le am în vedere când fac aceasta afirmatie transanta.
      În primul rând este vorba de stil. Cunoscatorii operei lui King stiu ca literatura lui se caracterizeaza prin concizie în exprimare, prin efectul imediat, prin verb si mai putin prin adverb, prin substantiv si mai putin prin adjectiv. Cu exceptia lui Black House (2001), unde ponderea de prolixitate am înclinatia s-o atribui mai mult lui Peter Straub, co-autorul, nici o alta carte semnata de Stephen King nu da dovada de-o placere a exprimarii bogate mai mare ca Zona moarta. Aici se face diferenta (pastrând comparatia lui King însusi din Danse Macabre) dintre Dracula lui Bram Stoker si Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde de R. L. Stevenson. Titlurile nu sunt întâmplator alese. Înlocuind primul roman cu Salem’s Lot (rescrierea cartii lui Stoker în maniera king-iana, renuntând la stilul epistolar, dar pastrând ritmul alert si distributia personajelor) si pe cel de-al doilea cu Zona moarta avem întreaga ecuatie la vedere. Fiindca Zona moarta este, într-adevar, macar în premize, un alt fel de Dr. Jekyll si Dl Hyde. Si nu doar la nivel tematic. Stilistic vorbind, acest roman reuseste performanta de-a face apel si la tehnica narativa, nu doar la naratiunea în sine.
      În al doilea rând este vorba de tematica si de structura. Structural, avem în Zona moarta trei romane. În primul se vorbeste pentru prima data în opera lui King despre razboiul din Vietnam, despre protestele studentesti anti-razboi. Tema aceasta o va relua si o va dezvolta King într-un volum ulterior, Hearts in Atlantis (1999). Strâns legata este si tema destinului. Nu fara importanta si-a intitulat prima parte a cartii Roata norocului. Tot în acest prim „roman în roman” apare si motivul dedublarii, datorita caruia asemanarea cu romanul lui Stevenson este viabila. Eroul, John Smith, purtând, iata!, un nume atât de anodin, traieste înainte de accident o viata lipsita de zbucium, precum doctorul Jekyll. Dupa aceea, dupa cei patru ani si jumatate de coma profunda, se trezeste stapânit adeseori de-un Hyde ce-i transforma mintea, nu si înfatisarea. Domnul Hyde este, la drept vorbind, zona moarta. Al doilea „roman” este de trecere. Este un stadiu pregatitor, un exercitiu. Johnny Smith, folosindu-se de abilitatile lui proaspat dobândite, ajuta politia din Castle Rock sa-l gaseasca pe ucigasul violator si strangulator. Cea de-a treia etapa, Tigrul care râde, ne ofera ultimul si cel mai puternic punct culminant. Greg Stillson, nemesisul necunoscut al lui Johnny, ce-l urmareste înca de la începutul cartii si cu care-i este menit sa se întâlneasca (destinul, iarasi), are sanse mari sa devina presedintele Statelor Unite. Politician de factura neonazista, Stillson, în eventualitatea câstigarii alegerilor, va declansa cel de-al Treia Razboi Mondial. Johnny Smith, care întrevede dezastrul, este astfel pus în postura de judecator (divin).
      Toate acestea – stilul, tematica si structura – fac din Zona moarta o carte aparte în bibliografia lui Stephen King. O carte care merita nu doar citita, ci recitita cu creionul în mâna.
     

© Copyright Mircea Pricăjan

Nu există nici un comentariu

Comentează articolul	Spune-ţi părerea
Toate câmpurile sunt obligatorii.     Comentariul nu poate include link-uri.     Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.     Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare. Nume : Email (nu va fi afişat) : Comentariu :