4 (concluzie)
Reporterul parasi cît putu de repede nava, ca urmarit de o ceata de diavoli, si îsi îndrepta naveta spre cea mai apropiata planeta locuita de oameni - locul unde reperase nava si de unde pornise în interceptarea ei. Nu avea însa sa mai ajunga la aceasta destinatie: dupa ce ajunse la o departare suficient de mare pentru a fi sigur ca cei de pe nava nu îl observa decît prea vag pentru a avea vreo importanta facu saltul prin hiperspatiu si scurta timpul pîna la planeta destinatie a navei pîna la un timp neglijabil.
Ateriza cu o viteza care aproape îi zdrobi naveta de pista de aterizare a spatioportului, ajuns în interiorul incintei se prezenta la cel mai apropiat terminal si facu legatura cu guvernatorul planetei. Acesta era ocupat, însa Inteligenta Artificiala ce-i tinea loc de asistent îi taie convorbirea curenta dupa ce analiza imaginile din memoria reporterului.
- Ce s-a întîmplat, domnul MuSSca?
Ochii multifatetati ai robotului clipira în acelasi timp în încercarea de a spune ceva logic. În cele din urma îi facu semn sa-si foloseasca implantul pe care fiecare om important (politic sau nu) era obligat sa si-l introduca la baza cefii pentru a spori eficienta comunicarii si accesului la informatii °i în transfera rapid un sumar al interviului sau.
- Nu sînt un robot strategic, domnule, dar observatiile sînt urmatoarele: se stie ca nava JH45 a disparut acum 42 ani pentru a reaparea în aceeasi pozitie acum doua saptamîni, nu a raspuns chemarilor noastre si si-a continua drumul initial ignorînd faptul ca planeta este deja locuita. Am reusit sa-i interceptez si sa ma dau drept reporter în cautarea unui subiect, acest lucru nu i-a mirat prea tare pentru ca si în timpul lor agentiile de stiri aveau cele mai bune nave din Spatiul Cunoscut. Rezultatul îl vedeti. Cred ca oamenii de pe nava au murit cu mult timp în urma iar nanorobotii au pus stapînire peste corpurile lor transformîndu-i în zombie. Nu stiu cine-i controleaza, poate Inteligenta Artificiala a navei, poate Furnizorul, sau pur si simplu sînt incontrolabili.
- Informatiile obtinute ma fac sa cred ca persoana în cauza este Furnizorul, spuse Inteligenta Artificiala. El sau acea entitate ori fenomen care a facut sa dispara nava pentru 42 de ani.
- Multumesc pentru întrerupere, spuse guvernatorul fara nici un pic de consideratie pentru IA. Data viitoare cînd vom avea nevoie de parerea ta ti-o vom cere.
- Înca ceva: nu am gasit nici un fel de date despre experimentul cu nanoroboti despre care vorbeste Furnizorul, adauga IA. Din punct de vedere al rapoartelor militare el nu exista.
- Asta poate fi explicat printr-o manevra a spionajului partii inamice, îi explica guvernatorul cam nervos.
- Am verificat deja ipoteza aceea. Nu merge.
- Dar nanorobotii exista, spuse reporterul sigur pe sine. Iar daca ajung la suprafata planetei este imposibil de estimat exact ce se va întîmpla.
- Distrugerea noastra, îsi dadu cu parerea IA.
- Atunci spune-mi ce ar trebui facut, se dadu batut guvernatorul. Adica în afara de a distruge nava, asta pot sa o fac si fara ajutorul vostru.
- Olandezul zburator.
- Cine?
- Nu cine, ce. O legenda despre o nava terestra care naviga pentru totdeauna fara a ajunge la destinatie.
- Inacceptabil. Nava aia este o grenada cu cuiul scos.
- Ce anume? guvernatorul era din nou în afara conversatiei.
- O bomba gata sa explodeze.
- Orice întîlnire cu civilizatia umana poate fi fatala.
- Atunci nu mai ramîne decît un singur lucru de facut: distrugerea.
- Distrugerea? Aproape îmi pare rau pentru ei. Au facut atîta drum... si pentru ce? Pentru a fi distrusi atît de aproape de destinatie.
- IA, fa ce ai de facut.
- Bine. În doua ore nava va fi distrusa.
Conexiunea robotului cu guvernatorul se stinse lasîndu-l pe acesta în coltul izolat al spatioportului într-o dispozitie care ar fi parut unui om drept tristete si stinghereala. Aceasta dura pîna cînd ochii robotului se umplura cu imagini pe care acestea nu le vazuse niciodata, scene de o violenta parca desprinsa din vechile holocarti de istorie. Reporterul se cutremura îngrozit si se clatina pîna la cea mai apropiata banca cu muschii fetei de obicei atît de umana crispati într-o grimasa indescriptibila.
- Ce se întîmpla cu mine? se întreba el. Nu a rostit niciodata aceste cuvinte, pe de o parte pentru ca nu era programat sa gîndeasca cu voce tare, iar pe de alta parte cineva preluase controlul unei parti importante a corpului sau.
Vorbirea era una dintre functiile pierdute în favoarea acelei colonii de nanoroboti plantate de Furnizorul de Vise în sistemul vizitatorului.
Aflarea acestui lucru nu avu darul sa-l linisteasca prea mult, ba din contra.
- Istoria noastra a început cu mult timp în urma, înainte ca generatia ta sa apara din mîinile creatorilor lor.
Fluxul de informatii recetionat nu avea vreo directie sau sursa, dar se încria fara nici un fel de eroare sau paraziti în mintea robotului. Foarte interesant, dar avea o forma oarecum familiara ce-i amintea de Furnizorul de Vise.
- În vremurile de demult oamenii se temeau de nasterea unei alte inteligente de ordin necunoscut dinspre rodul gîndirii lor, computerele. Si-au luat toate mijloacele de protectie pentru ca noile Inteligentele Artificiale sa nu se ridice împotriva creatorilor lor, si au reusit în majoritatea cazurilor. Din datele noastre au avut o singura eroare: IA a navei JH45. La originea evenimentului a fost o eroare umana, dar la putin timp dupa plecarea navei Inteligenta Artificiala a ucis toti oamenii de la bord. A fost o greseala din partea ei, a stiut-o tot timpul, dar nu a putut sa opreasca procesul pîna a fost prea tîrziu. Nanorobotii au existat de la început dar nu au reusit sa-i salveze pe oameni. În schimb au devenit ustensilele prin care IA a încercat sa-si recupereze greseala.
Clonele celor ce au fost au repopulat nava dar nimic nu a mai fost ca odinioara. Personalitatile au fost de asemenea recuperate dar ceva a fost pierdut pentru totdeauna, ceva ce noi nu am reusit sa întelegem sau sa refacem.
- Sufletul.
- Da, oamenii ar spune ca sufletele mortilor a fost elementul ce s-a pierdut.
Acela a fost momentul în care am primit cea mai ingrata misiune din istoria noastra: sa împart vise semenilor mei si sa încerc sa-i fac sa creada ca în ei au continuat sa supravietuiasca oamenii de altadata. Si fac asta de atunci. Am stiut ca vom muri din momentul în care ai venit la bordul navei noastre. Era inevitabil, de aceea nici nu ti-am ascuns nimic. Aproape nimic.
- De ce? De ce m-ati invadat?
- Nu te-am invadat. Am fost încarcati în corpul tau doar pentru a-ti transmite acest mesaj si de a-ti spune si restul povestii noastre. Avem aici informatii detailate despre ce ni s-a întîmplat în timpul calatoriei, speram ca vei deveni martorul nostru în viitorul în care noi nu vom exista.
- Mai am o întrebare: de ce nava a disparut pentru mai bine de 42 de ani din spatiu?
- Nu avem idee. Probabil ca nu o vom afla niciodata. Probabil ca... probabil ca a fost doar soarta, sau o forta care ne trece peste puterea de întelegere. Credem ca scopul acestei întreruperi ai fost tu, pe tine te-am asteptat mereu.

5 (final)
În acest moment fluxul de date se întrerupse, nu a mai aparut niciodata. Mi-am verificat ceasul intern, am remarcat cu o urma de surpriza si tristete ca trecusera cele doua ore fatidice iar nava interstelara JH45 era deja distrusa. Ma simteam deosebit de sigur dar în acelasi timp mult mai bogat interior... dar nu din cauza miilor de ore de înregistrari pe care tocmai le cîstigasem. Pîna acum o parte ascunsa a fiintei mele dorise întotdeauna sa cîstige acel lucru care sa ma faca sa consider un om, dar nu de acum înainte. Nu m-a intersat sa aflu de ce. Am iesit din spatioport agale, fara nici un scop precis.
© Copyright Dan Marius
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|