evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Depozit.02  -  Principiul alibiului  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Timpuri Noi  -  Coconul  -  De acum şi până-n noapte  -  Meditaţie  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Avatarul  -  Omu' nostru de "sus"  -  Talent  -  Viziune  -  Puterea pereche  -  Primăvara nucleară  -  Imdiola  -  Păsări de pradă  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  John-486  -  Amintiri trecute şi viitoare  -  Salvatorul  -  Muzeu Apocaliptic  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Iubirea de pe Venus  -  Masa de duminică  -  Aripile din cer  -  Luminile oraşului XII  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Casa galbenă  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Dincolo de ceţuri  -  Înălţarea  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Omul apropiat  -  Greaţă  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Jeopardy  -  Omul cu păsări  -  Fugind pe cerc  -  Experienţă pecuniară  -  Vânătorii de poveşti  -  Clocitorul Josh  -  Ambiguitate clinică  -  Străinul  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Tentaţia continuă


Muzica

Marina Popescu



Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 12:12

      Muzica...
     
      Iar muzica...
     
      De atâtea ori îi despărţise şi de atâtea ori îi apropiase.
      Cuvintele unor melodii i se păreau a fi anume scrise pentru ei doi. Şi uneori (dar asta nu i-o spusese lui niciodată) erau scrise şi pentru a treia persoană. Cine e a treia persoană? Cel ce a fost sau cel care ar fi putut fi.
     
      Un vis. Un vis e doar un vis. Atât şi nimic mai mult. De multe ori nici nu şi-l amintea şi atunci zicea că nu a visat. Dar visul era acolo. Trăia în mintea ei, chiar dacă nu-l conştientizase. Făcea parte din ea. O parte ascunsă care aştepta doar momentul favorabil pentru a ieşi la iveală. Şi ce putea face visul ăla? Nimic. Poate cel mult să-i facă din depărtare cu mâna sau să-i facă şmecher cu ochiul.
     
      -De câte ori ţi-am zis să nu mai iei visele în seamă? Lasă-le în pace şi o să te lase şi ele pe tine.
      Lasă visele şi ascultă muzica.
      -Ce e muzica?
      -Un vis frumos al omenirii. Chiar şi atunci când nu o ascultăm, ea tot există.
      Crezi că muzica am creat-o noi? întrebă el. Crezi că muzica valurilor sau cea a păsărilor sau şuierul vântului nu ar fi existat pentru că noi, marii oameni, marii deştepţi ai Universului nu inventam muzica aşa cum o ascultăm noi acum? Ce am făcut noi pentru muzică? Nimic. Am imitat ceea ce a făcut natura pentru noi. Aşa că suntem nişte imitatori.
      Şi totuşi muzica e importantă pentru noi. Trăim cu ea, prin ea şi în ultimă instanţă chiar pentru ea. Poţi tu să-ţi imaginezi ziua de mâine fără strop de muzică? Ai putea merge la înmormântarea notelor şi a gamelor fără să plângi? Şi până la urmă nu crezi că şi plânsul tău s-ar transforma în muzică? Aşa că nu e posibil ca muzica să dispară pentru totdeauna. Visele da, dispar, unele chiar fără a se fi născut. Dar muzica...niciodată.
     
      -Ascultă muzica, îi zise el.
      -Cuvintele astea sunt aşa...cum să spun?
      -Da, te înţeleg.
      -Parcă le-aş fi scris eu
      -Da, parcă tu le-ai fi scris şi eu aş fi compus melodia.
      -Da, dar nu ai scris tu versurile
      -Şi nici tu nu ai compus melodia
      -Şi totuşi cine a făcut-o, trebuie să ne fi cunoscut prea bine
      -Ştia că azi o s-o ascultăm şi o să ne simţim aşa...într-un fel...
      -Ştia că ochii noştri o să plângă şi sufletul nostru o să se bucure
      -Da, şi poate că mâine ascultând-o va fi invers.
     
      -Aş vrea să îl cunosc pe compozitor. Trebuie să fie o persoană deosebită.
      -Şi dacă nu e?
      -Doar cineva deosebit putea să creeze ceva atât de...
      -Aiurea. Astea-s curiozităţi femeieşti. Şi dacă l-ai cunoaşte ce ai face? Crezi că muzica asta ar fi altfel dacă l-ai cunoaşte pe el?
      -Poate că da.
      -Sau poate că nu.
      -Chiar şi aşa, poate că tot ar fi mai bine să încerc să-l cunosc.
      -Poate o să fii dezamăgită. Poate e bătrân şi urât. Poate e cocoşat şi cine ştie ce alte defecte mai are. Sau poate e pur şi simplu mut. Sau poate e o femeie grasă, cu mulţi nepoţi care o tot sâcâie. La asta nu te gândeşti?
      -Ba da.
      -Lasă-l în pace. Ascultă-i muzica. Bucură-te că o simţi, bucură-te că într-un moment de inspiraţie sau de nebunie a scris-o.
      -Şi când se termină melodia asta, ce urmează?
      -Poţi face orice vrei. O poţi asculta din nou, sau poţi asculta alta. Sau poţi să nu mai asculţi deloc. E alegerea ta.
      -Şi dacă e totul doar un vis? Inclusiv muzica asta?
      -Tot ce se poate. Dar nu uita că visul ăsta va exista indiferent că noi ni-l amintim sau nu a doua zi când ne trezim.
     

© Copyright Marina Popescu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online