evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pasul craiului de munte  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Archeopterix  -  Dincolo de evoluţie  -  Pierderea  -  De profundis  -  Homus trolEIbuzus  -  Luminile oraşului VIII  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Muzeu Apocaliptic  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Îndelunga aşteptare  -  Iubirea de pe Venus  -  Melodia care nu se aude  -  Vatmanul - Mass Media  -  Proză scurtă  -  Jocul libertăţii  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Cristerra  -  Pastel  -  Halucinaţie  -  Factorul "Haos"  -  Taina norilor  -  Conştientizarea  -  Tânăr si încă nescris  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Poveste de culcare  -  La copcă  -  Cursa  -  Flida Flado  -  Luminile oraşului XXI  -  Meduza (X)  -  Mutare disciplinară  -  În vizită la psihiatru  -  Masa de duminică  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Talent  -  Caseta pirografiată  -  Proces neverbal  -  În tren  -  Experimentul  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Luminile oraşului XXII  -  Secretul  -  Crist sideral  -  Exterminatorul  -  Povestea knorgului care îşi caută mama


Nebunul

Nebunul
  Adda Marcu
Celest
Bury
Spot
Blind tear
A blow
varianta print

Adda Marcu



Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 12:14

      Mă săturasem de haine, onoruri, drumuri.
      Mă descălţasem de golul de afară. Mă prăfuiam în joacă cu mine.
      Oamenii?! Da, oameni ca voi m-au luat de mână şi m-au aruncat în puţ.
      M-au lăsat acolo şi au plecat zicând:
      - O, ciudatu’ naibii! nebunu’ s-a dus pe Apa Sâmbetei!
     
      În adâncul acela sinistru mă iuţea un miros îngrozitor de stătut. Din nări sângele ţâşnea, răceala clenţănea în fiecare os şi fiecare centimetru de întunecime mă repezea spre agonii repetate. Din când în când mă trezea umezeala sau tremurul unui clipocit de cheag. Paralizase trupul ca şi conştiinţa de strânsoare şi devenisem mai negru decât negura rotundă a puţului. Simţeam cum încleştat fiind mă rostogoleam în goluri, cum astupam gheaţa din mine, cum aripi….
     
      Da, eu sunt! Uitaţi-vă bine la mine! Ce-i oameni? Vreţi să ştiţi cum am ieşit? Aruncaţi-vă în puţ şi acoperiţi-vă cu pene!

© Copyright Adda Marcu




































Comentarii (2)  
nickolae
Duminică, 25 Octombrie 2009, ora 21:46

Poate nu e prea tarziu pentru o mana intinsa.

maddy
Marţi, 13 Ianuarie 2009, ora 10:42

Avem nevoie de tragedii in fiecare zi pt a putea cunoaste pacea absoluta de dupa moarte

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online