|
|
Nebunul
| | Nebunul |
|
|
| |
| |
|
Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 12:14
Mă săturasem de haine, onoruri, drumuri.
Mă descălţasem de golul de afară. Mă prăfuiam în joacă cu mine.
Oamenii?! Da, oameni ca voi m-au luat de mână şi m-au aruncat în puţ.
M-au lăsat acolo şi au plecat zicând:
- O, ciudatu’ naibii! nebunu’ s-a dus pe Apa Sâmbetei!
În adâncul acela sinistru mă iuţea un miros îngrozitor de stătut. Din nări sângele ţâşnea, răceala clenţănea în fiecare os şi fiecare centimetru de întunecime mă repezea spre agonii repetate. Din când în când mă trezea umezeala sau tremurul unui clipocit de cheag. Paralizase trupul ca şi conştiinţa de strânsoare şi devenisem mai negru decât negura rotundă a puţului. Simţeam cum încleştat fiind mă rostogoleam în goluri, cum astupam gheaţa din mine, cum aripi….
Da, eu sunt! Uitaţi-vă bine la mine! Ce-i oameni? Vreţi să ştiţi cum am ieşit? Aruncaţi-vă în puţ şi acoperiţi-vă cu pene!
© Copyright Adda Marcu
|
Comentarii (2) |
|
nickolae
Duminică, 25 Octombrie 2009, ora 21:46
Poate nu e prea tarziu pentru o mana intinsa.
|
|
|
|
maddy
Marţi, 13 Ianuarie 2009, ora 10:42
Avem nevoie de tragedii in fiecare zi pt a putea cunoaste pacea absoluta de dupa moarte
|
|
|
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii.
Comentariul nu poate include link-uri.
Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|
fantasy 
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie