evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Conştiinţa lui Uezen  -  Înger în oglindă  -  De profundis  -  Luminile oraşului VIII  -  Plastic  -  Pescăruşul  -  Uşa de la baie  -  Lumina neagră  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Gondolierul  -  Greaţă  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Ghavany  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Omul invizibil  -  Pânza de păianjen  -  Genocidul  -  Vânătorii de poveşti  -  Clocitorul Josh  -  Ceaţa  -  Jeopardy  -  Calul cruciatului  -  Locul pierdut  -  Praf minune  -  Drum bun  -  Puroi III  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Natură moartă, cu portret  -  Sinucigaş plătit  -  ªahul de duminică  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Al nouălea iad  -  Texte.01  -  Portiţa  -  Planeta Fantomă  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Planeta ascunsă  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Duhovnicul  -  Mamal - Beciul  -  Sentofagia  -  Renaşterea...  -  Halta părăsită  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Luminile oraşului XI  -  Nebunul  -  Poză de buletin  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui


Nebunul

Nebunul
  Adda Marcu
Celest
Bury
Spot
Blind tear
A blow
varianta print

Adda Marcu



Publicat Duminică, 11 Ianuarie 2009, ora 12:14

      Mă săturasem de haine, onoruri, drumuri.
      Mă descălţasem de golul de afară. Mă prăfuiam în joacă cu mine.
      Oamenii?! Da, oameni ca voi m-au luat de mână şi m-au aruncat în puţ.
      M-au lăsat acolo şi au plecat zicând:
      - O, ciudatu’ naibii! nebunu’ s-a dus pe Apa Sâmbetei!
     
      În adâncul acela sinistru mă iuţea un miros îngrozitor de stătut. Din nări sângele ţâşnea, răceala clenţănea în fiecare os şi fiecare centimetru de întunecime mă repezea spre agonii repetate. Din când în când mă trezea umezeala sau tremurul unui clipocit de cheag. Paralizase trupul ca şi conştiinţa de strânsoare şi devenisem mai negru decât negura rotundă a puţului. Simţeam cum încleştat fiind mă rostogoleam în goluri, cum astupam gheaţa din mine, cum aripi….
     
      Da, eu sunt! Uitaţi-vă bine la mine! Ce-i oameni? Vreţi să ştiţi cum am ieşit? Aruncaţi-vă în puţ şi acoperiţi-vă cu pene!

© Copyright Adda Marcu




































Comentarii (2)  
nickolae
Duminică, 25 Octombrie 2009, ora 21:46

Poate nu e prea tarziu pentru o mana intinsa.

maddy
Marţi, 13 Ianuarie 2009, ora 10:42

Avem nevoie de tragedii in fiecare zi pt a putea cunoaste pacea absoluta de dupa moarte

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online