evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Nouăsprezece zile (II)  -  Fabrica de vise  -  Floarea de loldilal  -  Jeopardy  -  Între ziduri  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Mamal - Despărţirea  -  Colecţionarul de îngeri  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Închis  -  Liniştea  -  Clocitorul Josh  -  Pânza de păianjen  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Luminile oraşului XXI  -  Turnul de calcar  -  Umbrele nopţii  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  System Error  -  Ceaţa  -  Cu preţul morţii  -  Meduza (I)  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Caseta pirografiată  -  Fălci însângerate  -  Secretul  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  ªarpele de aramă (I)  -  Alfa şi Omega  -  Sete  -  Taina norilor  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Veşnic orizont  -  Taina leului  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Melcul  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Norul de argint  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Imdiola  -  Pulbere de stele  -  Moştenire de familie  -  Dona  -  Iza  -  Toate celelalte popoare  -  Luminile oraşului V  -  Big Bang Boo  -  Iluzia viselor  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online