evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
În umbra sorţii  -  Mărturisirea lui Abel  -  Luminile oraşului XXIV  -  Praf minune  -  Cine sunteţi?  -  Luminile oraşului XXVII  -  Coconul  -  Pure Evil  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Povestea gândacilor  -  Descoperirea  -  Proză absurdă  -  Legendele Căutării (II)  -  Planeta ascunsă  -  Colecţionarul  -  Peştele albastru  -  John-486  -  Norma  -  Children of mine  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Fântâna de iasomie  -  Drum fără întoarcere  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Nebunul  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Cyborg story  -  Regele animalelor  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Poveste cu un zmeu  -  Pastel  -  Sub nori  -  Vânătorii de poveşti  -  Vânătoarea  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Re-insecţie  -  Fabrica de vise  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Caseta pirografiată  -  Revederea de 20 de ani  -  Acolo sus, vulbul  -  Peştera II  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Povestea unui ceas  -  2 fast 4 you  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Poetul cerşetor  -  Luminile oraşului XV


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online