evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Detenţie  -  Muribundul  -  Meduza (V)  -  Luminile oraşului XIII  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Poză de buletin  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Gri şi roşu auriu  -  Începutul  -  Din vitrină  -  Chipul de pe Marte  -  Factorul "Haos"  -  Luminile oraşului XX  -  Lunga vară  -  Interviul  -  Pânza de păianjen  -  Chat Room  -  Secretul  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Atalia  -  Calul cruciatului  -  Pescarul la apus  -  Gustul libertăţii  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Sfântul  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Pasomii  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Strada inocenţilor  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Salvatorul  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Dincolo de evoluţie  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Jocul  -  Simbioza  -  În căutarea zborului  -  Fugind pe cerc  -  Upgrade "Beyond 363000"  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  Trenul  -  Sub nori  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Andru  -  Camera de la capătul holului  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Puroi II  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Poetul cerşetor


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online