evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Hora Ielelor, Pensiune III  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Jurământul  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Theron Girradus  -  Eu sunt viu, voi sunteţi morţi !  -  Homus trolEIbuzus  -  Tocăniţa de ciuperci  -  K  -  În tren  -  Tarsius  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Ceasul voinicului  -  Conştientizarea  -  Taina norilor  -  Jocul Zeilor (I)  -  O nouă zi  -  Vânzătorul de ghilotine  -  Fragmentalism  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Gender X  -  Portiţa  -  Resacul Timpului  -  Legendele Căutării (II)  -  Puroi II  -  Un viol ratat (Din neant)  -  O poveste de Crăciun  -  “Virusul”  -  Pierderea  -  ªahul de duminică  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Luminile oraşului VII  -  Re-insecţie  -  Povestire  -  Fereastra din spate  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Muribundul  -  Iubirea de pe Venus  -  Mamal - Despărţirea  -  Archeopterix  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Plastic  -  Coana mare se mărită  -  Dispariţia  -  Nopţi albe, zile negre  -  Meduza (VI)  -  Valoare reziduală  -  Timpul schimbării  -  Luminile oraşului XIII


Gol

Bogdan Gheorghiu



Publicat Marţi, 23 Aprilie 2002, ora 10:05

      Corbii nu coboară. Strada e pustie, nici un fulg nu mai cade. Nimeni si nimic nu se încumetă.
      Zăpada buretoasă luminează rece golul.
      Păsesc prin ea sub amurgul static, si-mi rememorez conditia.
      Cum viata s-a strâns si i-a scuipat pe toti afară.
      Prin aerul fosnitor, fără fulgi, văd o lumânare la o fereastră, consumându-se ca un ultim semn. Nu s-a topit încă si stiu că nu se va topi niciodată. A rămas acolo, lângă cartea pe care Ionescu o citea atunci. Acum trei zile, după socotelile mele. Zile aproximative, fără dimineată, seară, fără noapte, fără ceasuri. Zile înghetate în iarna perpetuă.
      Atunci când îl luaseră era linistit, nepăsător. A tipat. Singurul care a tipat.
      Alături a murit cocioaba Vasilestilor. Sau a Marinestilor, nu mai stiu. Marinestii au fost primii. Acum mult timp, când totul a început să nu se mai termine. Nu mai tin minte.
      Mă duc, resemnat, către capătul străzii. Poate că sper să găsesc pe cineva, poate că sper să găsesc o iesire. Poate că încerc să-mi omor timpul.
      Timpul rămas. Căci stiu că vor veni să mă ia si pe mine. E tot ce vreau.
      Să nu rămân aici.
      Să nu rămân singurul.

© Copyright Bogdan Gheorghiu


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online