... si miine este de fapt azi.
Oamenii neincrezatori incearca locul in care aseara Timpul Tirziu a mistuit sufletele celor ce nu mai stiau; in larma strazii, aceeasi larma ca in fiecare dimineata de cind Timpul Tirziu si-a facut aparitia, se auzeau glasuri de repros moralizator:
"Ce le-a trebuit ma, sa umble la ora aia?"
"Asa le trebe domnule! Auzi la ei, golanii !!!"
Ciobanul ii asculta trist, tot mai trist, fiindca foarte putini reuseau sa evite capcana uitarii, foarte putini erau aceia care reuseau sa tina minte pina diseara ca exista un Timp Tirziu.
Oamenii, cei mai speriati dintre ei, ca niste umbre, tremurind, merg spre templu izbindu-se de ziduri, ziduri infinite, ziduri in care spaima lor se sculpta in fiecare dimineata, adinc, tot mai adinc, intr-o continua schimbare, depasind cu mult grosimea initiala a zidurilor.
El se ridica din patul cel vechi, privi cu simplitate la toata forfota strazii, musca din sfircul sinului dezvelit, se sterse apoi la gura si pleca sarind peste trupul Mamei care dormea intinsa pe jos, chiar pe diagonala principala a sufrageriei...
Ploua. Ploua asa cum nu mai vazuse el, ditamai Ciobanu, de la Marea Schimbare. "Sa fie asta momentul?", intreba din nou, privind scrutator, de-a dreptul scanant, la oile care-l asteptau cuminti la poarta. Oile au dat habarnuitor din cap in semn de necunoastere. "Poate ar fi cazul sa-mi schimb oile", gindi in sine, dar oile dadura din cap suparate ca nu e cazul... "E ceva ce ne scapa, ca o alterare a Sublimului..." mai spusera oile toate...
Mostenitorii sint cei care au rezistat Marii Schimbari, fermi, cu o gindire clara, au reusit sa pastreze intacte amintirile, si prin asta sa transmita mai departe mestesugurile. Ei sint singurii care isi amintesc de ceea ce a fost inainte, sint singurii care nu pot uita, nu au voie sa uite. Corespondentul animalic al Mostenitorilor sint oile, singurele animale care isi pastrasera, ba chiar isi amplificasera clarviziunea; din modul in care rumegau biscuitii Absolutului Sublim, Mostenitorii intelegeau mersul vremurilor...
(Nota: procurarea biscuitilor Absolutului Sublim pentru oi, nu constituie subiectul lucrarii de fata...)
Primul mare efect vizibil al Marii Schimbari a fost ca oamenii nu puteau avea o memorie mai lunga de o zi. Prima grija si sarcina pe care si-au asumat-o Mostenitorii a fost de a construi Zidurile, astfel ca oamenii sa nu se mai rataceasca pe nesfirsitele Cimpuri ale Pustiirii. Cimpurile Pustiirii sint zone in care pot merge doar Mostenitorii cu ajutorul oilor. Locuri infricosatoare aceste zone, altadata acoperite de mizeria si frumusetea fostei civilizatii umane, deveneau cimpuri ale manifestarii, lucruri de neinchipuit si de nedescris fiind create de cei rataciti, care nu-si mai aduceau aminte de unde si incotro. De aceea a fost necesara izolarea noilor oameni in perimetrul esalonat de ziduri al spatiilor de locuit.
Cit despre aparitia Timpul Tirziu, nu se stie daca e o deliberare a Marii Schimbari sau o manifestare a vreunui ratacit pe Cimpurile Pustiirii, tot asa cum nu putea fi explicata prezenta zilei a saptea, zi in care toti oamenii noi se indreapta constient sau nu catre temple.
© Copyright Constantin Roşu
|
|
|
 Sursa : Obiectiv
|
|
|
Nu există nici un comentariu |
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii.
Comentariul nu poate include link-uri.
Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
fantasy 
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie