evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Luminile oraşului XVIII  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Războiul lumilor  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Transcendere  -  Mărturisirea lui Abel  -  Cadoul  -  Lunea Maniacilor  -  Muribundul  -  Petrecerea  -  Liber arbitru  -  Sclipiri de Soare  -  Dependent TV  -  Creatorul  -  Ultima eclipsă (II)  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Luminile oraşului VII  -  Limoniu  -  Casa de la marginea pădurii  -  Pânza de păianjen  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Între două lumi  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Gustul libertăţii  -  Sete  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Meduza (VII)  -  Homus trolEIbuzus  -  Depozit.02  -  Nu deschideţi uşa  -  În tren  -  Portiţa  -  Misiunea  -  Drumul care nu se vede  -  Fanfara municipală  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Andru  -  Ion cel fericit  -  Fortul  -  Masa de duminică  -  Aseară...  -  Descoperirea  -  Rapsodia  -  Jocul Zeilor (III)  -  Lacrimi de stea  -  Aniversarea  -  Stâlpnicul  -  Cum s-a născut Dumnezeu


Stiinta si tehnica

Şerban Rareş Pop



Publicat Joi, 23 Ianuarie 2003, ora 10:05

       Imi dai de gandit ca ai inceput sa compari bataliile cu fenomenele fizice. Oamenii cu electronii. Ca si cum plasma din tubul acela de neon, banalul rozaliu, s-ar misca pe baza unor legi sociale complexe! Oricum ti-ai alege supozitiile, maruntite si disecate pe etape, oricum ai slefui ipoteza, lucioasa si permeabila, si oricat te-ai abate de la regulile de transpunere morala in practica a evenimentelor, teoria grupurilor se aplica mult mai efectiv si mai normal pe indivizi umani. Electronii au mai multa individualitate. Nu-i poti alatura cu nici o forta existenta. Nu-i poti disciplina subiectiv, pe baze criteriale diferite.
     
      Daca vei nascoci limite intre care sa-i inghesui, daca vei disloca forte necesare miscarii lor, nu-i vei putea opri de la respingere, de la izolare.
     
      Nu-i poti duce la lupta. Si nu ma refer la hidrogeniu. Exceptia care itareste regula. Un pozitron caruia daca ii pui un electron langa, ajung sa se invarta unul in jurul celulalt.
     
      Dependenta sexuala, capacitate de inecare treptata si sigura. Oare se consuma? De unde ar porni o astfel de societate bazata pe rotatie, bazata pe ne-atingere, pe sindromul mariajului fortat? Cand ajungi sa compari armatele cu electronii, resursele de lamurire mi se par secate.
     
      Si totusi, dresajul n-ar fi o solutie?
     
     

© Copyright Şerban Rareş Pop


































Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online