evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lumea de sus  -  Schimbare de management  -  Lumânărica se pregăteşte să trăiască  -  Conştientizarea  -  Bodaproste  -  Luminile oraşului XXX  -  Decablat  -  Sinucigaş plătit  -  Noapte bună, Andrei  -  Luminile oraşului II  -  Tarsius  -  O nouă zi  -  Sfântul  -  Praf minune (III)  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Avatarul  -  Viziune  -  Întreg  -  Imdiola  -  Iza  -  Vatmanul - Purificarea  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Dispariţia  -  Halta părăsită  -  Meduza (IV)  -  Puterea pereche  -  Gheşeft  -  Muzica  -  Unii îmi zic Charon...  -  Învingătorul ia totul  -  Lumina neagră  -  Luminile oraşului XIV  -  Lala  -  Text experimental  -  Valea blestemată  -  Big Bang Boo  -  Claviaturi  -  Poporul perfect  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (IV)  -  Ambiguitate clinică  -  Ultima frontieră  -  Cristerra  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Chat Room  -  Novo Homo Sapiens  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Hoţul de timp  -  Luminile oraşului XXVI  -  Secretul  -  ªi vremea vine ca să plângi


Din leagăn în mormânt

Din leagăn în mormânt
  Laurenţiu Danu
Cuvântul
Altarul nebuniei
Ruine
Veşnic căutător
Gânduri
varianta print

Laurenţiu Danu



Publicat Sâmbătă, 12 Mai 2007, ora 16:29

      Racoarea diminetii în mantia-i de vise
      trupu-mi amortit îl cuprinde,
      purtându-l pe imaginare meleaguri;
      virtuale plasmuiri; aceleasi,
      de mii si mii de veacuri.
     
      Calea ce am ales s-o urmez,
      damnat la viata vesnica
      de dincolo de moarte:
      o faptura desprinsa, parca,
      din basme,
      un nenorocit pribeag, în noapte.
     
      Inger decazut din gratia divina,
      îmi par, adeseori, cersind lui Hades
      sa rupa al meu vietii fir,
      implorând pierduta mila.
     
      Intuneric e în sufletu-mi sfâsiat,
      clipa dupa clipa, de viile amintiri
      ce trupu-mi au purtat
      in lumea lor, de amare amagiri.
     
      In haos ma zbat neîncetat,
      în urlet de lup înfometat,
      cu a mea patima ce moarte n-are,
      nici dincolo de mormânt.
     
      Patima ce-mi arde trupul
      ca un foc viu,
      damnat sa exist, dar sa nu fiu
      astrul ei pe cerul înnorat,
      ci doar o umbra în al meu regat,
      pustiu, si înghetat.
     
      In nemarginitul ocean al timpului
      îmi scald trupul vlaguit,
      de mult prea multa asteptare.
      Gol sufletul îmi simt,
      copil naiv, în desert parasit.
     
      Plânsul cristalin -
      al inocentei feeric basm,
      tu, Soarta, mi-ai rapit,
      lasându-mi doar al existentei
      blestemat cuvânt:
      Viata;
      din leagan în mormânt.
     
     
     
     

© Copyright Laurenţiu Danu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online