evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Între ziduri  -  Atingeri sensibile  -  Canicula  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Chat Room  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Paradox  -  Prima pagină  -  Locul pierdut  -  Cine sunteţi?  -  Fotografii  -  Cel care nu mai e  -  Poveste de mahala I : Meciul  -  Cojocul (Cujuh)  -  Felix II  -  Luminile oraşului XXVI  -  La lumina...  -  Cărăușul  -  Vânătoarea  -  Castravetele  -  10 minute pâna la explozie  -  Vikingul  -  Brăduţul  -  Almateea  -  Aether pro narcosi  -  Natură moartă, cu portret  -  Norma  -  Capsula  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  Câmpul de luptă  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Jazzonia : Cartea Cruciadelor  -  Un viol ratat (Din neant)  -  Meduza (XII)  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Recreaţia  -  Fragile  -  Lumină dublă  -  Tahiji  -  Avatarul  -  Secretul  -  Elegie pentru Jeromed  -  The Alien Revolution  -  Planeta Fantomă  -  Rochia străvezie  -  Călătoria unui artist...  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"


Din leagăn în mormânt

Din leagăn în mormânt
  Laurenţiu Danu
Cuvântul
Altarul nebuniei
Ruine
Veşnic căutător
Gânduri
varianta print

Laurenţiu Danu



Publicat Sâmbătă, 12 Mai 2007, ora 16:29

      Racoarea diminetii în mantia-i de vise
      trupu-mi amortit îl cuprinde,
      purtându-l pe imaginare meleaguri;
      virtuale plasmuiri; aceleasi,
      de mii si mii de veacuri.
     
      Calea ce am ales s-o urmez,
      damnat la viata vesnica
      de dincolo de moarte:
      o faptura desprinsa, parca,
      din basme,
      un nenorocit pribeag, în noapte.
     
      Inger decazut din gratia divina,
      îmi par, adeseori, cersind lui Hades
      sa rupa al meu vietii fir,
      implorând pierduta mila.
     
      Intuneric e în sufletu-mi sfâsiat,
      clipa dupa clipa, de viile amintiri
      ce trupu-mi au purtat
      in lumea lor, de amare amagiri.
     
      In haos ma zbat neîncetat,
      în urlet de lup înfometat,
      cu a mea patima ce moarte n-are,
      nici dincolo de mormânt.
     
      Patima ce-mi arde trupul
      ca un foc viu,
      damnat sa exist, dar sa nu fiu
      astrul ei pe cerul înnorat,
      ci doar o umbra în al meu regat,
      pustiu, si înghetat.
     
      In nemarginitul ocean al timpului
      îmi scald trupul vlaguit,
      de mult prea multa asteptare.
      Gol sufletul îmi simt,
      copil naiv, în desert parasit.
     
      Plânsul cristalin -
      al inocentei feeric basm,
      tu, Soarta, mi-ai rapit,
      lasându-mi doar al existentei
      blestemat cuvânt:
      Viata;
      din leagan în mormânt.
     
     
     
     

© Copyright Laurenţiu Danu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online