|
|
Din leagăn în mormânt
| Din leagăn în mormânt |
|
|
|
|
|
Publicat Sâmbătă, 12 Mai 2007, ora 16:29
Racoarea diminetii în mantia-i de vise
trupu-mi amortit îl cuprinde,
purtându-l pe imaginare meleaguri;
virtuale plasmuiri; aceleasi,
de mii si mii de veacuri.
Calea ce am ales s-o urmez,
damnat la viata vesnica
de dincolo de moarte:
o faptura desprinsa, parca,
din basme,
un nenorocit pribeag, în noapte.
Inger decazut din gratia divina,
îmi par, adeseori, cersind lui Hades
sa rupa al meu vietii fir,
implorând pierduta mila.
Intuneric e în sufletu-mi sfâsiat,
clipa dupa clipa, de viile amintiri
ce trupu-mi au purtat
in lumea lor, de amare amagiri.
In haos ma zbat neîncetat,
în urlet de lup înfometat,
cu a mea patima ce moarte n-are,
nici dincolo de mormânt.
Patima ce-mi arde trupul
ca un foc viu,
damnat sa exist, dar sa nu fiu
astrul ei pe cerul înnorat,
ci doar o umbra în al meu regat,
pustiu, si înghetat.
In nemarginitul ocean al timpului
îmi scald trupul vlaguit,
de mult prea multa asteptare.
Gol sufletul îmi simt,
copil naiv, în desert parasit.
Plânsul cristalin -
al inocentei feeric basm,
tu, Soarta, mi-ai rapit,
lasându-mi doar al existentei
blestemat cuvânt:
Viata;
din leagan în mormânt.
© Copyright Laurenţiu Danu
Nu există nici un comentariu |
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|