evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lacul negru  -  Aura urii  -  Viziune  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Cercul  -  Meduza (I)  -  Satiră robotică  -  De profundis  -  Fluturi  -  Colecţionarul  -  StarCraft : Musafiri nepoftiţi  -  Children of mine  -  Cum să te fereşti de urs  -  Pulbere de stele  -  Înger în oglindă  -  Cine sunteţi?  -  Lumina neagră  -  Mamal - Despărţirea  -  Nopţi albe, zile negre  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Vară cu ciocănitori  -  Sinucigaş plătit  -  Poză de buletin  -  Accidentul  -  Meduza (VII)  -  Colecţionarul  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Arta de a purta un război  -  Cruciada bucătarilor  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Ciorna  -  Cursa  -  Damnarea numelui  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Catedrala  -  Călătorii cu îngeri  -  Un pahar de vin  -  Cojocul (Cujuh)  -  Ignis  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Străinul  -  Lala  -  La lumina...  -  Mamă de duminică  -  Canicula  -  Luminile oraşului XXI  -  Schimbare de management  -  Casa libertăţii  -  10 minute pâna la explozie  -  În beci


Uşile

Mihaela Vârlan



Publicat Duminică, 14 Octombrie 2007, ora 20:37

      Calatoresc de frica trupului meu
      care nu se mai îndura
      de mine.
      Cât mai e de mers nu stiu
      Dar pastrez directia,
      încaltamintea,
      pasul, deschiderea.
      Din când în când
      un Înger al Mortii
      se uita atent la mine
      Si apoi ma lasa
      sa-mi adâncesc somnul
      (el nu adoarme niciodata)
      Ieri noapte m-a privit tremurând,
      cu ochii adânciti
      în fereastra.
      Ploua,
      iar eu îmi turnam în orbite
      picaturile ce se prelingeau
      din ochii lui.
      "Va veni o vreme
      când n-o sa mai ploua,
      când vei bea apa de la robinet,
      iar îngerului tau îi va fi sete"
      mi-a spus
      "Nu sunt vinovata
      de aceasta moarte atât de vie
      încât sângele se zbate cu aripi
      si doare" i-am raspuns
      El ma privea în continuare,
      ca pe o amintire.
      Avea ochii mei,
      era îmbracat ca si mine,
      semanam izbitor.
      Mi s-a facut frica
      si îmi doream mai mult ca oricând,
      asa cum ochiul doreste vederea
      urechea doreste auzul,
      sa încep a ma exista.
      Atunci ai aparut tu si mi-ai spus:
      "Credeam ca esti
      printre ceea ce exista"
      Îti alegeai cuvintele cu greu
      si luându-ma în graba de mâna,
      a început numaratoarea
      din doi în doi
      la infinit,
      în vreme ce Usile
      se deschideau larg
      Înafara
      Afara.

© Copyright Mihaela Vârlan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online