evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Povestea gândacilor  -  Sfârşitul lunii  -  The Alien Revolution  -  Cercul  -  Dispariţia  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Dincolo de evoluţie  -  Mutare disciplinară  -  Asura Ni, Drahan - I - Bolte de Crini  -  Zori  -  Luminile oraşului IX  -  Drumul care nu se vede  -  Viola  -  Coana mare se mărită  -  Text experimental  -  Universul lent  -  Uşa de la baie  -  Meduza (VII)  -  Aniversarea  -  Valoare reziduală  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Eu, Singularul Absolut  -  Din vitrină  -  Vizita  -  Chipul de pe Marte  -  Umbra  -  Mergem acasă  -  Taina norilor  -  Piatra  -  Coşmar  -  Povestea ţării Nucalanoi  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Ambiguitate clinică  -  Trenul  -  Damnarea numelui  -  Stâlpnicul  -  Cadoul  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  Vrăjitoarea  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Mărire şi decădere  -  Cine sunteţi?  -  Unde dai şi unde crapă!  -  Piese de muzeu  -  Câmpul de luptă  -  Stiinta si tehnica  -  Povestea trenului  -  Cărăușul  -  Praf minune


Carpe Diem

Ionuţ Pepenar



Publicat Duminică, 23 Septembrie 2007, ora 20:50

      Ploua rapaind pe visuri,
      Ploua-n ale noastre minti
      In timp ce noi, cuminti,
      Nu indraznim sa mai speram.
      Si totusi...
      Cand totul ud ne intra-n suflet,
      Vrem sa ne trezim si strigam.
      Strigam cu urlete adanci,
      patrunzatoare
      Si spunem lumii ce ne doare.
      Ne ridicam si ne luptam
      Pentru o raza de lumina
      Ce parca nu mai vrea sa vina.
      Suntem pacatosi in fata noastra
      Ca n-avem forta sa ne ridicam
      In fata voastra
      Si sa luptam.
      M-am saturat de viata-nchisa,
      Fara sperante si visare.
      Vreau sa traiesc, sa simt,
      Sa zbor in cercuri largi
      Si sa ating cu ale sufletului aripi
      Un cer senin si plin de soare.
      Ma razvratesc si recunosc cu voce tare
      Desi adanc inima ma doare,
      Eu vreau sa lupt!
      O, voi nori negri plini de ploaie
      Ce atacati a (a se citi ale) noastre vieti,
      Ce ritmic in suflet rapaiti,
      Plecati dara
      Si lasati prin voi sa treaca
      O raza de lumina.
      Atat va cer! E mult prea mult?
      Iertati-ma de suna a blasfemie
      Dar de acuma mie, da, mie
      Nu imi mai pasa.
      A mea umilinta va lasa!
      Sunt liber sa visez, sa sper,
      Sa zbor spre-naltul cer...
      Sunt liber...
      Sa gandesc si sa traiesc!
     

© Copyright Ionuţ Pepenar
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online