evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Moştenire de familie  -  Cum să te fereşti de urs  -  Halta părăsită  -  Lumina neagră  -  Mamal - Oraşul  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Sunet pentru suflet  -  Damnarea numelui  -  Plastic  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Greaţă  -  Învingătorul ia totul  -  Meduza (VII)  -  Luminile oraşului XVIII  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Aseară...  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Din vitrină  -  Omul cu păsări  -  Poveste cu un zmeu  -  Echilibrul  -  Groparii  -  Darul divin  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  Dependent TV  -  Caseta pirografiată  -  Tentaţia continuă  -  Valea însângerată  -  Jocul  -  Canicula  -  Luminile oraşului XXI  -  Proiecţionistul  -  Castravetele  -  Andru  -  Închis  -  Meduza (III)  -  Atalia  -  Homus trolEIbuzus  -  Stiinta si tehnica  -  Aripile din cer  -  Labirintul de gheaţă  -  Aura urii  -  Războiul - fără - cap - şi - fără - coadă  -  Fanfara municipală  -  În umbra deasă a realităţii  -  Depozit.03  -  Unde dai şi unde crapă!


Viermişori de mătase într-o cutiuţă pluşată

Viermişori de mătase într-o cutiuţă pluşată
  Liviu Stan
Încetul cu încetul
varianta print

Liviu Stan



Publicat Duminică, 13 Aprilie 2008, ora 11:29

      Şi ţi-au rămas
      viermişorii de mătase
      într-o cutiuţă pluşată,
      de culoare albastră,
      amintirea captivă,
      încă un fel de permanenţă
      a unui scaun alb
      trântit într-o zapadă albastră,
      şi limba de cameleon
      ieşind încet din gură
      ciupind caldarâmul.
     
      Şi ţi-a rămas
      un aşternut rece
      şifonat de trei absenţe diferite
      ale altui trup
      cu limbă de cameleon, şi,
      într-un sfârşit continui,
      dar eşuezi aşa ca mine,
      într-o teamă crispată
      scurgându-se
      ca o şuviţă de sânge închegat
      în micuţul abis
      ce-ţi va înflori
      inevitabil în palmă,
      unind toate liniile
      spre o direcţie,
      spre unica direcţie
      ce ar trebui să mai conteze.
     
      Iar cealaltă palmă,
      după ce-a atins
      atâtea chipuri sintetice,
      epiderme acoperind
      ca un sambenito
      măştile de sticlă neagră...
      ...din cealaltă palmă
      va cădea un fald de ceaţă,
      fluturând,
      modelat cu degetele febrile,
      ca şi când ai trage
      funiile subţiri
      ale unei marionete
      - poate moartea Celuilalt-
      ce-a visat
      o altă marionetă
      - poate moartea ta-
      în veşminte de postav,
      cu un ochi de stclă roşie,
      cu celălalt încărcat
      de larve colorate,
      încât nu va trebui
      să mai simţi
      nevoia vitală
      a unui semn ascetic.
     
      Mai ales
      dacă vei privi
      prin abisul proaspăt înflorit:
      ai să mă vezi
      într-o cameră
      inundată de lumina lunii
      plutind
      cu un peşte roşu-n lesă
      şi o cutiuţă pluşată
      cu viermişori de mătase
      rotindu-se
      în micuţul abis
      al palmei mele.

© Copyright Liviu Stan
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online