evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lacul negru  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Iubirea de pe Venus  -  Norul de argint  -  Luminile oraşului VIII  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Dincolo de ceţuri  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Răspuns fără întrebare  -  Claviaturi  -  Cerşetorul  -  Gheşeft  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Coconul  -  Chipul de pe Marte  -  Poveste de culcare  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Între ziduri  -  Trenul  -  Zei şi oameni  -  Atingeri sensibile  -  Mesajul  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Mămica şi El Diablo  -  Ultima eclipsă (II)  -  Pacientul  -  Calul cruciatului  -  Luminile oraşului XXV  -  Proiecţionistul  -  Crist sideral  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Puroi III  -  Brăduţul  -  Aether pro narcosi  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Poetul cerşetor  -  Misiunea  -  Proză absurdă  -  Alertă !  -  O nouă zi  -  ªarpele Midgardului  -  Fragile  -  Planeta Fantomă  -  Orb  -  Octopolul  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Visul demiurgului  -  Meduza (III)


Niciodată

Niciodată
  Florentina Crăciun
Un înger plânge-n fiecare noapte
Uitare
varianta print

Florentina Crăciun



Publicat Duminică, 22 Februarie 2009, ora 10:22

      Ştii câte zări am numărat
      tot căutând cocorii
      care plâng şi mor tăcând?
      Te căutam în mine
      murind a mia oară
      şi nu ştiam ce porţi se-nchid
      în univers
      Şi pentru cine pustiul
      înseamnă-acasă
      şi iar mă văd aicea
      pe pamânt plângând,
      De nu mai ştiu nici eu
      pe unde încă sa te caut
      şi unde-i fericirea mai ales.
     
      Niciodată cuvintele
      nu-mi sunt de-ajuns
      când nu ma regăsesc în mine
      Un cerc de foc în jurul meu
      mi-a ars cărările spre ţărmul căutat
      Degeaba plouă-n alte zări,
      degeaba jumătatea mea
      o porţi cu tine,
      Căci stele cad lăsând în urmă,
      un cer pustiu şi-atât de-ndepărtat.
     
      Imi creşte-n suflet dorinţa
      de a mă regăsi
      tot cautându-te pe tine,
      Şi să rămâi al meu
      oricât de greu ar fi
      luptându-ne cu disperarea,
      Eu sunt văzduhul şi întunericul
      şi raza de lumină
      ce către tine vine,
      Căci te doresc să vii,
      să numeri stelele,
      şi te aştept odată cu-nserarea.
     
      Trec ca o umbră pe trotuare pline
      de-ntunericul bolnav şi de tăceri,
      Ecou sălbatec lasă-n urmă paşii mei,
      ca un suspin scăpat întâmplător
      Si mult prea mult te vreau iubite
      pe tarmul viselor cu nestatornice pareri,
      Ca să-mi răpeşti singurătatea
      şi să mă pierzi printre cuvintele ce dor.
     
      Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns
      când nu mă regăsesc în mine,
      Un cerc de foc în jurul meu
      mi-a ars cărările spre ţărmul căutat
      Degeaba plouă-n alte zări,
      degeaba jumătatea mea
      o porţi cu tine,
      Căci stele cad lasând în urmă,
      un cer pustiu şi-atât de-ndepărtat.
     

© Copyright Florentina Crăciun
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online