evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Extratereştrii alienaţi  -  Nick  -  Sedrina  -  Timpul  -  Mergem acasă  -  Oglinda îngerilor  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Servisul Auto  -  Pânza de paianjen  -  Fălci însângerate  -  Virus de sticlă  -  Poveste de viaţă  -  Gânduri  -  Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Coşmar  -  10 minute pâna la explozie  -  Joia neagră  -  La copcă  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Omul invizibil  -  Liniştea  -  Catedrala  -  Războiul  -  Nyprus  -  În vizită la psihiatru  -  Tolaie  -  Talent  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Robotul  -  Starea de trecere  -  Valoare reziduală  -  Timpul schimbării  -  Casa de la marginea pădurii  -  Peştera II  -  Umbrele nopţii  -  Supravieţuitorul  -  Praf minune  -  Toate celelalte popoare  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Proces neverbal  -  Psihopatul  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Dincolo de evoluţie  -  În tren  -  Ultima eclipsă (I)  -  Destin  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Nouăsprezece zile (I)


Niciodată

Niciodată
  Florentina Crăciun
Un înger plânge-n fiecare noapte
Uitare
varianta print

Florentina Crăciun



Publicat Duminică, 22 Februarie 2009, ora 10:22

      Ştii câte zări am numărat
      tot căutând cocorii
      care plâng şi mor tăcând?
      Te căutam în mine
      murind a mia oară
      şi nu ştiam ce porţi se-nchid
      în univers
      Şi pentru cine pustiul
      înseamnă-acasă
      şi iar mă văd aicea
      pe pamânt plângând,
      De nu mai ştiu nici eu
      pe unde încă sa te caut
      şi unde-i fericirea mai ales.
     
      Niciodată cuvintele
      nu-mi sunt de-ajuns
      când nu ma regăsesc în mine
      Un cerc de foc în jurul meu
      mi-a ars cărările spre ţărmul căutat
      Degeaba plouă-n alte zări,
      degeaba jumătatea mea
      o porţi cu tine,
      Căci stele cad lăsând în urmă,
      un cer pustiu şi-atât de-ndepărtat.
     
      Imi creşte-n suflet dorinţa
      de a mă regăsi
      tot cautându-te pe tine,
      Şi să rămâi al meu
      oricât de greu ar fi
      luptându-ne cu disperarea,
      Eu sunt văzduhul şi întunericul
      şi raza de lumină
      ce către tine vine,
      Căci te doresc să vii,
      să numeri stelele,
      şi te aştept odată cu-nserarea.
     
      Trec ca o umbră pe trotuare pline
      de-ntunericul bolnav şi de tăceri,
      Ecou sălbatec lasă-n urmă paşii mei,
      ca un suspin scăpat întâmplător
      Si mult prea mult te vreau iubite
      pe tarmul viselor cu nestatornice pareri,
      Ca să-mi răpeşti singurătatea
      şi să mă pierzi printre cuvintele ce dor.
     
      Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns
      când nu mă regăsesc în mine,
      Un cerc de foc în jurul meu
      mi-a ars cărările spre ţărmul căutat
      Degeaba plouă-n alte zări,
      degeaba jumătatea mea
      o porţi cu tine,
      Căci stele cad lasând în urmă,
      un cer pustiu şi-atât de-ndepărtat.
     

© Copyright Florentina Crăciun
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online