evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Iluzia viselor  -  Povestire  -  Oglinda  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Jocul  -  Fără doar şi poate  -  Parte din mintea ta  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Extratereştrii alienaţi  -  Luminile oraşului IX  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Enigma de cristal  -  Coana mare se mărită  -  Program de criză  -  Fata morgana  -  Poveste cu un cui  -  Poveste de viaţă  -  Răspuns fără întrebare  -  Jocul  -  Norul de argint  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  ªarpele de aramă (I)  -  Greaţă  -  Fugind pe cerc  -  La vânatoare da "Eilian"  -  Meduza (VIII)  -  Gri şi roşu auriu  -  Cincizeci  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Somnul  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Meduza (X)  -  Luminile oraşului XXI  -  Tolaie  -  Întunericul de dincolo  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Calul cruciatului  -  Luminile oraşului XXIII  -  Secretul  -  Praf minune  -  Cine sunteţi?  -  Sete  -  2 fast 4 you  -  Antarctic City  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Luminile oraşului II  -  Liber arbitru


Coșmar

Tavi O.



Publicat Duminică, 1 Martie 2009, ora 10:10

      Cu sufletul atârn,
      Atârn de două lumi ce se opun
      Și vorbe-aud în jur,
      Sunt întrebări, ce mie mi se pun.
     
      Și mâini de sus se-apleacă.
      Sunt mâini ce vor să mă ridice.
      Și mâini se-ntind de jos,
      Sunt mâini, ce iar vor să m-apuce.
     
      Și mâini de sus să prind aș vrea,
      Dar n-am cu ce s-apuc!
      Picioarele-mi prea lungi atârnă
      Și mâini, ce trag de ele-n jos, mă duc.
     
      Aș vrea să urc, un pas măcar!
      Dar sufletul mi-e greu.
      Greșeli ce-n viață le-am făcut,
      Mă trag în jos, mereu.
     
      O ultimă scăpare văd,
      O mână care plânge.
      De ce pe ia nu pot s-o prind!?
      De ce mâna-mi la ea n-ajunge!?
     
      Și șansa ultimă-am pierdut,
      Nimic nu mă mai ține.
      Mă prăbușesc! Mă duc! Mă duc!
      Simt spaima cum pătrunde-n mine.
     
      Dar mă trezesc din somnul greu
      Și frica-ncet dispare.
      Gânduri în cap se limpezesc...
      Ș-acuma știu, răspunsul la-ntrebare.
     
      Coșmarul altora-am văzut,
      La fel ca cel din vise,
      Dar n-am știut mâini să le-ntind
      Și astfel șansa am pierdut...
     
      Ca sufletu-mi să se ridice.
     

© Copyright Tavi O.
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online