|
|
Satul lui
Publicat Vineri, 17 Decembrie 2010, ora 21:57
Drumul şerpuieşte, trist, îngândurat.
Pomii rupţi de vânturi,
plâng pe înserat.
Malul stă să cadă, peste-un gard rărit.
Un sătuc se vede, viu, în asfinţit.
Case mici, strivite, de ger şi nevoi,
Se-nfrăţesc în jale, cu copacii goi.
Gropile uscate, de pământ bătut,
Împânzesc grădina, verde la-nceput.
Un şirag de paie, putrezite-n drum,
Aminteşte lumii, vita din ajun.
Prispa duce dorul, florilor de-odat,
Un burlan atârnă, ros şi resemnat.
Ţigla ruşinată, de mici locuri goale,
S-anroşit în soare şi-a căzut pe poale.
Coşul stă să cadă, ars de remuşcări.
Ce de fum odată, arunca spre zări.
Nimenea nu bate, la portiţa ruptă,
Păzită de-un câine,slab, cu burta suptă.
Doar un pas molatec, ca uitat de soartă,
Tulbură tăcerea. E doar el; ea-i moartă.
© Copyright Gheorghe Rogoz
|
Nu există nici un comentariu |
|
|
|
Comentează articolul
|
Spune-ţi părerea
|
|
|
Toate câmpurile sunt obligatorii.
Comentariul nu poate include link-uri.
Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.
|
|
|
|
|
|
|
fantasy 
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie