evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Perdeaua lui Simon  -  Toate celelalte popoare  -  O faptă eroică fără de ecou  -  Avatarul  -  Taxi  -  Sedrina  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Copilul gheţii  -  Detenţie  -  Corespondenţă literară  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Înălţarea  -  Meditaţie  -  Omu' nostru de "sus"  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Citadela Asociaţiei  -  Psihopatul  -  La chambre quotidienne (fr)  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Luminile oraşului XII  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Timpul  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Proză scurtă  -  Vară cu ciocănitori  -  Dispariţia  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Uchin (fragment)  -  Atingeri sensibile  -  Răspuns fără întrebare  -  Fragmente de... viaţă  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Dumnezeul unei lumi mărunte  -  Vânătoarea  -  Piese de muzeu  -  Licuricioaia  -  Valea blestemată  -  Macii  -  Je t'aime mélancolie  -  Catedrala  -  Sub nori  -  Între ziduri  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Zona 25  -  Străinul  -  Tentaţia continuă  -  Follow-Me  -  Sender: High_Orbit_God  -  Peştera II


Satul lui

Gheorghe Rogoz



Publicat Vineri, 17 Decembrie 2010, ora 21:57

      Drumul şerpuieşte, trist, îngândurat.
      Pomii rupţi de vânturi,
      plâng pe înserat.
      Malul stă să cadă, peste-un gard rărit.
      Un sătuc se vede, viu, în asfinţit.
      Case mici, strivite, de ger şi nevoi,
      Se-nfrăţesc în jale, cu copacii goi.
      Gropile uscate, de pământ bătut,
      Împânzesc grădina, verde la-nceput.
      Un şirag de paie, putrezite-n drum,
      Aminteşte lumii, vita din ajun.
      Prispa duce dorul, florilor de-odat,
      Un burlan atârnă, ros şi resemnat.
      Ţigla ruşinată, de mici locuri goale,
      S-anroşit în soare şi-a căzut pe poale.
      Coşul stă să cadă, ars de remuşcări.
      Ce de fum odată, arunca spre zări.
      Nimenea nu bate, la portiţa ruptă,
      Păzită de-un câine,slab, cu burta suptă.
     
      Doar un pas molatec, ca uitat de soartă,
      Tulbură tăcerea. E doar el; ea-i moartă.
     

© Copyright Gheorghe Rogoz






















Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online