evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Lumea lui Ingo  -  Colecţionarul de îngeri  -  Ultima frontieră  -  Virus de sticlă  -  Universul lent  -  Reactorul  -  Casa de la marginea pădurii  -  Atalia  -  Câmpurile magnetice ale lui Belizarie  -  La copcă  -  Proiecţionistul  -  Castravetele  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Lumina de jad  -  Coconul  -  Punct. ªi atât  -  Limoniu  -  Meduza (VIII)  -  Follow-Me  -  Stiinta si tehnica  -  Planeta Fantomă  -  În tren  -  Întunericul vieţii  -  Alfa şi Omega  -  Puroi III  -  Brăduţul  -  În umbra deasă a realităţii  -  Zodia de apă - Niagara poetry  -  Depozit.01  -  Tânăr si încă nescris  -  Viola  -  Labirintul de gheaţă  -  ªahul de duminică  -  O dimineaţă perfectă  -  Luminile oraşului  -  Legendele Căutării  -  Unii îmi zic Charon...  -  Vikingul  -  Texte.01  -  Strada inocenţilor  -  Poveste de mahala II : Oiţa rătăcită  -  Perdeaua lui Simon  -  Meditaţie  -  Avatarul  -  Recurent  -  Octopolul  -  Aniversarea  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Jocul  -  Către a opta zi


Lacrima din abisul durerii

Irina Lucia Mihalca



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2011, ora 12:08

      " Lacătele de piatră
      Se deschid cu râuri
      Lacătele de apă
      Se deschid cu stele
      Lacătele din noi
      Se deschid cu o lacrimă."
      Definitia lacrimei - Octavian Paler
     
     
      Aripile Îngerului Negru
      s-au desfăcut peste abisul durerii
      un singur trofeu ţi-a cerut ~ inima,
      vârtej înnegurat de gânduri,
      tu suflet neliniştit,
      Chanchala Sarvaga*,
      orbit uiţi visul, trăirea, iubirea,
      rătăcitor, cu fiecare pas,
      adânc calci şi-ntuneci lumina,
      amintiri risipite în cioburi-vitralii
      le-mprăştii în neant
      luciri de ape învolburate
      ne-ndepartează timpul,
      tot mai străin
      te târăşti cu fiece gând,
      în urmă doar răni, lacrimi,
      fum, drumuri tot mai retrase
      în ceaţă,
      privind în oglinda de ieri
      doar gârbova ta umbră trece,
      bâjbâi pribeag călător
      prin întunericul nopţii
      cu o mută strigare
      tot mai singur în cercul durerii
      ziduri înalte ţi-apar iar în cale,
      destrami inutil un alt cerc,
      osândă ţi-e veghea-n eternul pustiu, nesomnul,
      o singură cheie va dezlega lanţul blestemului atras
      lacrima si întoarcerea prin cercul de foc, prin labirintul de ieri,
      poarta spre Ochiul Luminii, nemărginita iubire din inima pierdută
     
      din casa-gândului fiece unitate ne cere o nouă trinitate
     

© Copyright Irina Lucia Mihalca
Nota :    Chanchala Sarvaga* - suflet nelinistit ( in sanscrita )
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online