evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Timpul schimbării  -  Bodaproste  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Povestea gândacilor  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Capsula  -  Labirintul de gheaţă  -  Cerşetorul  -  Invizibilul  -  Luminile oraşului XV  -  Liber arbitru  -  Fanfara municipală  -  Prima pagină  -  Al nouălea iad  -  Fragmentalism  -  Fata morgana  -  Timpuri Noi  -  Ziua a şaptea  -  Sfântul  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Luminile oraşului III  -  Din vitrină  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  O poveste de Crăciun  -  Australia, ca o felie de pâine  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Café du Marcel  -  Vatmanul - Purificarea  -  Luminile oraşului VI  -  Ceasul voinicului  -  Geneza  -  O noapte într-un ceas  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Fântâna de iasomie  -  Către a opta zi  -  Aripile din cer  -  Ultima eclipsă (II)  -  Ceasul ispitirii  -  Archeopterix  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Zori  -  Poveste de viaţă  -  Războiul  -  Dimineaţă târzie  -  Arta de a purta un război  -  Boaba de spumă  -  Licuricioaia  -  Coconul  -  Înălţarea


Poem final pe frunze de arţar...

... z

Irina Lucia Mihalca



Publicat Duminică, 16 Ianuarie 2011, ora 12:10

      Tremură în cădere frunzele arţarului din faţa ferestrei mele, tremură, plâng şi se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu ştie nimic.
      Rând pe rând, pe şoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconştienţa face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agăţate firav de firul subţire de viaţă, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu.
      Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, şi, uneori şi, simţurile ne cern clipe din adevărul luminii.
      Oare dacă am ştii "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea??
      Ne-am plimbat ameţiţi de visul neştiut din noi, de chemarea sufletelor-pereche, de întregul din noi pe cărările toamnei, pe străzile ei, privindu-ne, căutându-ne, simţindu-ne, respirându-ne. Era ţipătul mut al trăirii noastre de dincolo de vălul Uitării, era ecoul ce a străpuns bariera Timpului, era vibratia ce a pulsat secole în aşteptarea revederii, a regăsirii?
      Ne-am regăsit şi ne-am pierdut pentru o întâlnire viitoare fără bariere timp-spaţiu??...
      Ne pierdem aici ca să ne regăsim dincolo de voalul Tăcerii?
      Să fie acesta preţul răscumpărării clipelor noastre viitoare de eternitate iar toate astea însoţite de durerea dorului, de vidul interior, de golul pustiu?? Va compensa acum ceva până şi pentru atunci?? Şi dacă ne vom pierde definitiv în universuri paralele chiar dacă transparente, impenetrabile, indiferente la chemarea noastră, a sufletelor-gemene??
      Să fie asta pedeapsă supremă? Să fie cineva atât de indiferent, de crud la sunetul iubirii sau tăcerea nu ne aude, nu aude, ea doar priveşte pasivă totul, indiferentă la ruga muritorilor?? ...
      Putem doar s-o lăsăm pe Sophia să nască noi emanatii prin visul ei etern.
      Misterul învăluie visele tale, o lume singulară unde puţini au acces.
      E posibil să fie o graniţă atemporal-spaţială, e posibil să simţim intuitiv aceasta, dar încă să ne fie blocat accesul la amintiri, accesul vederii celeilalte realităţi... o altă lume care nu se întrepătrunde cu asta, o altă realitate şi puţine graniţe sau porţi dintr-una în alta...
      - Totul e emertic pt a nu perturba, a nu distruge nimic mi-a şoptit un djin, un spirit al pământului ce mi-a aparut din senin la chemarea gândului meu trecând dintr-o formă vagă în altă, pe măsură ce i se schimba dispoziţia într-un pastel de nuanţe.
      Ştii şi tu că am fost sau poate încă suntem acolo sau dincolo vederii voastre, dincolo de vis.
      ..........................................................................................................................................
      Poate nu degeaba paşii ne-au purtat la prima noastră plimbare, după o serie de străzi, spre acea băncuţă, spre acel loc... Un indiciu ce trebuia să ne atragă atenţia, să ne spună ceva... doar acolo ai reuşit să fii tu însuşi, pe acea băncuţă ai reuşit să-ţi deschizi inima, sufletul, să redevii tu, să simţim împreună, fără cuvinte, intuitiv, totul... încă nu avem acces, vălul este încă opac privirilor noastre. Astfel ai aflat şi tu continuitatea trecerii, a faptului că nimic nu e ilogic sau întâmplător... ai recunoscut-o pe Selma sau Ateh sau sufletul tuturor eu-rilor ei.
      Oare care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt, din iubirea faţă de aproapele?
      O fi asta o noua dezordine a … sau o tentaţie inocenţă în lunile amare ale vieţii?
      Ai să-mi spui mâna destinului sau imposibila uitare, că inima e un vânător singuratic într-o euforie perpetuă a hoţilor de frumuseţe!
     
      Cad şi se scutură frunzele străpunse de lacrimi de ploaie.
      Oare ultimul lor strigăt e auzit de copacul Timp?...e Toamna lor din urmă?
      ... Acesta e adevăratul Sfârşit!
     

© Copyright Irina Lucia Mihalca
Nota :    Libertatea visului - misterul
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online