evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Fortul  -  Planeta ascunsă  -  Cartea cu autor necunoscut  -  Corespondenţă literară  -  Meduza (I)  -  Big Bang Boo  -  Călătorie în spaţiu-timp  -  Omega  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Anul 10000  -  Aether pro narcosi  -  Renaşterea...  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Circ  -  Înger în oglindă  -  Meduza (IV)  -  Legendele Căutării (II)  -  Extratereştrii alienaţi  -  Regele animalelor  -  Himera  -  Jocul Zeilor (V)  -  Fragmente de... viaţă  -  Uchin (fragment)  -  Înălţarea  -  Răspuns fără întrebare  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Arta de a purta un război  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Vrăjitorul  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Poveste cu un zmeu  -  Damnarea numelui  -  Taina norilor  -  Poporul perfect  -  Necunoscutul intrigant  -  Ignis  -  Zona 25  -  Interviul  -  Corabia nebunilor  -  Robotul  -  Solilocviu  -  Visul demiurgului  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Novo Homo Sapiens  -  Războiul  -  Cine sunteţi?  -  Puroi I  -  Theron Girradus


Adio

Andreea Maria Ceava



Publicat Duminică, 13 Martie 2011, ora 08:53

      Prin pânza mizerabilă a prezentului și a derizoriului, reușisem, cum de mult timp nu o mai făcusem, să văd limpede, într-o pictură a viitorului, toată fericirea pe care aș fi putut să o pun pe altarul dedicat iubirii pentru tine... Vedeam clipele preschimbate în eternitate și dansul, primul nostru dans în stradă, noaptea, pe trotuarul mângâiat de ploaie, în mirosul unui prezent care cădea spre asfințitul lunii...
      Puteam să văd așa clar totul, încăt a durut când nu am putut atinge...Dar nu te pot iubi dacă nu mă lași tu, nu cu prezența, nu cu mâinile pe pielea ta, nu cu zâmbetul pentru ochii tăi frumoși, nu cu îmbrățișările care ți-ar vorbi pentru mine, nu cu inima care s-ar umple de tine..
      Vei ramâne doar acolo, peste tot și oriunde, în fiecare cotlon al ființei mele micuțe și plăpânde, muritoare...Vei fii acolo, cu primele bătăi de pleoape ale dimineții, cu fiecare gest al rutinei zilnice, cu fiecare dor de ceva la care am tânjit mereu dar nu găsisem, pânâ la tine...Vei fii mereu acolo; unde oglinzile mă vor izbi cu imaginea ochilor mei scăldați în oceanele suferinței erupte din interior; vei fii mereu acolo, unde palmele mele se vor odihni pe iarba moale și fragedă a pământului văratic, acolo unde pașii se vor frânge în scrâșnirea zăpezii...Vei fii mereu acolo, unde voi simți poezia din jurul meu, unde o voi străbate cu sufletul, cu mintea...
      Mă întreb, care să fie prețul uitării de sine în celălalt?...Există timp măsurat, există clepsidre care cern spre deznodământul de a fi eu, pentru a mă completa în tine?
      Nu am răspunsuri, doar mii de întrebări care mă sufocă și mă rănesc, pentru că niciuna nu e suficient de importantă pentru a trezi ceva în tine...
      Și eu nu sunt poezie... nu sunt nici melodia nocturnă a inspirației, nu sunt săgeți care izbesc sufletul, nu sunt nici măcar un ac sa înțep dureros...Nu pot să fiu, nu pot să devin, pentru că iubindu-te, am înteles că s-a desprins de mine toata ura, tot regretul, toată patima violentă, tot cinismul...Și astfel, nu aș putea rămâne decât ce sunt acum: un mic univers îmbatat de tine, precum un bețiv posedat de parfumul vinului sângeriu...
      Și nici nu voi mai fii vreodată la fel, a fost de-ajuns o fărâmă de univers, în vastul necuprins al necunoscutului, să rupă timpul o clipă din tot acest colos, pentru a mi te aduce în viață...A fost de-ajuns pentru un suflet firav, să simtă lipsa și golul ...
      Când voi avea răspunsurile -pe care le voi avea-, sunt sigură că nu vor mai conta..Le-aș împărți cu oglinzile și cu foile...dar nu cu privirile, nu...
      Așa cred eu ca mi-a fost dat, ăsta mi-e destinul: să iubesc ce nu pot păstra lângă mine, să abandonez prezența a ceea ce e iubirea, pentru a rămâne cu amintirile, cu teribilul „ce-ar fi fost dacă”...
      Mereu voi întreba și cu siguranță, întotdeauna îmi va răspunde doar ecoul glasului, stins...
      Și mereu vei fii protectorul sanctuarului din inima mea...

© Copyright Andreea Maria Ceava
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online