evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Praf minune (II)  -  Jocul Zeilor (V)  -  Fata morgana  -  Macii  -  Cyborg story  -  Plastic  -  Pânza de paianjen  -  De o sută de ori Adrian  -  În tren  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Omul invizibil  -  Liniştea  -  Floarea de loldilal  -  Jocul Zeilor (VII)  -  Lumea de sus  -  Starea de trecere  -  Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre  -  Peştera II  -  Crist sideral  -  Sindrom de plecare sau Povestiri dintr-o cârciumă de la marginea galaxiei  -  Efect de înflorire (Napoca)  -  Depozit.01  -  Luminile oraşului  -  Obsesia  -  O lumânare pentru mama !  -  Noapte bună, Andrei  -  Jocul Zeilor (IV)  -  Povestea trenului  -  Uezen  -  Vatmanul - O pasiune  -  Geneza  -  Cum să te fereşti de urs  -  Dincolo de evoluţie  -  Coana mare se mărită  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Simbioza  -  Jocul Zeilor (VI)  -  Întâlnirea  -  Echilibrul  -  Luminile oraşului XVII  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Colecţionarul  -  Canicula  -  K  -  Cine sunteţi?  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Delir  -  Sete  -  Homus trolEIbuzus  -  Întâlnirea


Când poezia e stăpâna mea

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 13 Martie 2011, ora 09:36

      E totul o muzică
      dacă ştii s-o asculţi
      o frenezie a vieţii e totul
      când roua din iarbă
      se mută pe frunţi
      când avântul de aripi
      ţi se prinde de umeri
      şi-ţi trece prin trup
      fără ca rotirile
      să poţi să-i numeri
     
      Şi muzica
      pe care-o simt prin sânge
      şi cea pe care-o respir
      e-aceeaşi – ca o unduire
      a unui lujer ce se frânge
      de greutatea vântului
      ca de-un arcuş
     
      Recheamă-mă la sânul tău, Natură
      de câte ori mă simţi plecată în alţi Sori
      recheamă-mă să-ţi simt înfiorarea
      cum mă cuprinde cu albaştrii nori
     
      Şi lasă-mă tot singură s-adorm
      pe malul prundului secat, cu sălcii
      poate că apa dusă-n adâncuri de pământ
      se va-nălţa pe neştiute pân' la mine
      şi-mi va cuprinde sufletul tăcut şi-adânc
      trezind în mine-a lui nemărginire
     
      Ecoul, o, ecoul unui văzduh de munte
      al cărui aer tare doar vulturu-l străpunge
      mă urmăreşte-n prelungul olario al unui
      personaj din Bernanos.
      şi-ncearcă să trezească prundişurile
      din mine
      sau să-nvieze şopârlele sculptate-n os
      cum stau la pândă cu gurile deschise
      să prindă gâze transformate-n vise
     
      Da, asta sunt: simt universu-ntreg
      simt cum mă bea
      şi cum îl beau din începuturi
      doar într-o clipă de iluminare
      când Poezia e stăpâna mea
      şi îmi transformă dulcea-nsingurare
      în muzica nemuritoare dintr-o stea.
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online