evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Criminali Umanitari  -  Proză scurtă  -  Gheşeft  -  Pânza de paianjen  -  Îngerul cenuşiu - Angela  -  Mr. Loverman  -  Strada castelului : Câte lumi  -  Lumina neagră  -  Călătoria  -  Coşmar  -  Luminile oraşului XIII  -  Îmbrățișare  -  Ciorna  -  Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor  -  Omul cu păsări  -  Big Bang Boo  -  Gri şi roşu auriu  -  Fabrica de vise  -  Mutare disciplinară  -  Luminile oraşului III  -  Un pahar de vin  -  Sclipiri de Soare  -  Novo Homo Sapiens  -  Caseta pirografiată  -  La lumina...  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Gender X  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  În umbra sorţii  -  Peştera II  -  Valea însângerată  -  Praf minune  -  Turnul de calcar  -  Sete  -  Damnarea numelui  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Luminile oraşului XXVI  -  Psihopatul  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  O dimineaţă perfectă  -  Ceasul voinicului  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (II) Poetul Soarelui  -  Conştientizarea  -  Fanfara municipală  -  Casa nebunilor  -  Depozit.02  -  În noapte  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  În tren


Când poezia e stăpâna mea

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 13 Martie 2011, ora 09:36

      E totul o muzică
      dacă ştii s-o asculţi
      o frenezie a vieţii e totul
      când roua din iarbă
      se mută pe frunţi
      când avântul de aripi
      ţi se prinde de umeri
      şi-ţi trece prin trup
      fără ca rotirile
      să poţi să-i numeri
     
      Şi muzica
      pe care-o simt prin sânge
      şi cea pe care-o respir
      e-aceeaşi – ca o unduire
      a unui lujer ce se frânge
      de greutatea vântului
      ca de-un arcuş
     
      Recheamă-mă la sânul tău, Natură
      de câte ori mă simţi plecată în alţi Sori
      recheamă-mă să-ţi simt înfiorarea
      cum mă cuprinde cu albaştrii nori
     
      Şi lasă-mă tot singură s-adorm
      pe malul prundului secat, cu sălcii
      poate că apa dusă-n adâncuri de pământ
      se va-nălţa pe neştiute pân' la mine
      şi-mi va cuprinde sufletul tăcut şi-adânc
      trezind în mine-a lui nemărginire
     
      Ecoul, o, ecoul unui văzduh de munte
      al cărui aer tare doar vulturu-l străpunge
      mă urmăreşte-n prelungul olario al unui
      personaj din Bernanos.
      şi-ncearcă să trezească prundişurile
      din mine
      sau să-nvieze şopârlele sculptate-n os
      cum stau la pândă cu gurile deschise
      să prindă gâze transformate-n vise
     
      Da, asta sunt: simt universu-ntreg
      simt cum mă bea
      şi cum îl beau din începuturi
      doar într-o clipă de iluminare
      când Poezia e stăpâna mea
      şi îmi transformă dulcea-nsingurare
      în muzica nemuritoare dintr-o stea.
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online