evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Duhovnicul  -  Visul demiurgului  -  Aripile din cer  -  Bătrânul, literele şi noaptea  -  Luminile oraşului 2 (II)  -  Nebunul  -  Zori  -  Icoana  -  Omul apropiat  -  Arta de a purta un război  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Gondolierul  -  Curândul  -  Sexibon  -  Experienţă pecuniară  -  Gri şi roşu auriu  -  Luminile oraşului XIX  -  Hora Ielelor, Pensiune III  -  Îngerul cenuşiu - Zora  -  Scrisoarea  -  ªi atunci...  -  Luminile oraşului XXII  -  Furnizorul de vise  -  Timpul schimbării  -  Călătoria  -  Luminile oraşului XXVI  -  Secretul  -  ªarpele de aramă (I)  -  La frontieră  -  Legenda "OMU"-rilor  -  Veşnic orizont  -  Luminile oraşului XXX  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Răscrucea  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Proză absurdă  -  Pasomii  -  Obsesia  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Fragile  -  Planeta Fantomă  -  Drumul spre  -  Fiii lui Rawser  -  Iluzia viselor  -  Lumină dublă  -  Luminile oraşului VIII  -  Jocul  -  Nick  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Fragmente de... viaţă


Clipe de abanos

Andreea Maria Ceava



Publicat Duminică, 13 Noiembrie 2011, ora 01:30

      Negru, ...gând nocturn răsfirat în timp...
      Cald, precum un contur în arșița de iulie..
      Îmi atingi ramele sufletului fără cusur..
      Cu degete păgâne, lăsând amprente de ofrandă
      Într-un vals amorțit, purtat pe vertebrele timpului.
     
      Pictura mea.. sau viața mea, atinsă de mâini
      străine,
      Pe șevaletul unui destin închis,
      pe schița în cărbune purpuriu...
      Portretul nefinisat, semnătura ștearsă
      în umbre și penumbre.
      În galeria cu gratii invizibile,
      expus așa aproape de ochii tăi,
      Purtând amprentele posesiei adânci
      pe pleoapele ușor închise,
      Cu stigmatul iubirii pentru tine,
      pe buzele uscate agresiv de viforul singurătății.
     
      S-au pierdut pe vecie, ocrul și auriul, sentința vieții trăite în nuanțe de sepia...
      Ai lăsat pașii doar, în urma ta, răsunând ca o provocare, ca o sfidare,
      Privirea ta înfometată a frânt zăbrelele și ai fost din nou, hoțul priceput
      Care m-a furat din mulțime-acea mare de capete și suflete pierdute-
      Purtându-mă pe drumuri indigo, strâns în brațele puternice.
      Vei fi a doua oară Rembrandt-ul existenței mele,
      Îmi vei spulbera culorile în clipe de abanos, în ore de cerneală...
      Vei irosi nopți perfide în ambiția ta de a mă dezgoli în pensula diformă...
      Doar cu lumina lunii îmbietoare vei înrobi și elibera, strat cu strat,
      În suprapunerile culorilor de ulei, magie și delir, extaz și supliciu...
      Până când toate nopțile vor deveni repetiții ale unui final
      Și ne vor găsi doar fanaticii colecționari de suflete
      Nedespărțiți, în același portret al unui destin pe două aripi cu vârfurile unite.

© Copyright Andreea Maria Ceava
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online