evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Peştera I  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Colecţionarul  -  Praf minune (III)  -  Somnul uitării  -  Theron Girradus  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Mr. Loverman  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Caiet de regie  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Primăvara nucleară  -  Stâlpnicul  -  Tolaie  -  Café du Marcel  -  Lumina neagră  -  De profundis  -  Luminile oraşului VIII  -  Nebunii lui Arrianus  -  Umbra  -  Coana mare se mărită  -  Re-insecţie  -  Îndelunga aşteptare  -  Contrapaganda  -  Puterea pereche  -  Mărturisirea lui Abel  -  Drumul spre (II)  -  Scrisoare din Hipercubul 13  -  Archeopterix  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Greaţă  -  Poetul cerşetor  -  Nopţi albe, zile negre  -  Răspuns fără întrebare  -  Tata, ceasul şi căpşunile  -  Luminile oraşului VI  -  Luminile oraşului XVII  -  În umbra sorţii  -  Tarsius  -  Hora Ielelor, Pensiune  -  Omul invizibil  -  Transcendere  -  Fabrica de vise  -  Conştientizarea  -  Mutare disciplinară  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (V)  -  Ziua în care a dispărut Mircea  -  Răscrucea  -  Tentaţia continuă  -  Scrisoarea


De dor de tine !

Emma Brad



Publicat Marţi, 31 Mai 2005, ora 20:07

      Eu zacând de dor de tine
      inimii mele amare
      Îi crescu aripi de duca
      peste munti si peste mare
      Va boci trist ca un clopot
      nu-stiu-cui cersind iertare
      Va pleca racnind nevrotic
      de a vorbelor duhoare
     
      Îmi este inima cumplita
      si o simt ca o povara
      Prinse dorul sa ma arda
      si îl vad cum ma doboara
      Si nime' Doamne-n ajutor
      n-o sa poata sa îmi sara
      Aud ecoul mintii mele
      pe boarea vântului de vara
     
      Dorul aprig zaboveste,
      lacrimi râuri iarasi varsa
      Povestindu-ma raneste
      si nu pare ca îi pasa
      Ma privea rânjind prosteste
      cu-a lui fata alba, trasa
      Si racnea lovind din bice
      inima bolnavicioasa
     
      Se scalda în propriul sânge
      ce de valuri era dus
      Fata-ntreaga o scaldara
      lacrimile ce le-a smuls
      Si se scursera siroaie,
      cum mai limpezi alte nu-s
     
      Doruri vechi si ruginite
      isca lacrimi de temut
      Ma palesc adânc în suflet
      cum nicicînd n-as fi crezut
      Palmuindu-mi gura muta
      ce se vrea un fel de scut
     
      În zadar stropind cu lacrimi
      si jelind privirii mele
      În zadar sageata ta
      scrijelindu-ma sub piele.
      Mare mi-i compatimirea
      dar cuvintele mi-s grele
      Zic zarind acum speranta
      in priviri cu praf de stele.
      Buna dimineata viata,
      cununa de floricele.
     

© Copyright Emma Brad
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online