evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Macii  -  Înălţarea  -  Poveste de culcare  -  Gri şi roşu auriu  -  Norul de argint  -  Luminile oraşului XVIII  -  Luminile oraşului 2 (III)  -  Cu preţul morţii  -  Asaltul  -  Cursa  -  Striptease  -  Sexibon  -  Printre oameni  -  Boaba de spumă  -  Genocidul  -  Luminile oraşului XXVII  -  În vizită la psihiatru  -  Tolaie  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)  -  Lumea de sus  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Aether pro narcosi  -  Limoniu  -  Poporul perfect  -  Peştera II  -  Castravetele  -  Cărăușul  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Puroi I  -  Orb  -  Jeopardy  -  Camera de la capătul holului  -  Tocăniţa de ciuperci  -  Ultima frunză  -  Almateea  -  O dimineaţă perfectă  -  X Factor  -  Ultimul Paradis  -  Coconul  -  Fanfara municipală  -  De aici, de sus...  -  Nouăsprezece zile (I)  -  Luminile oraşului XXXII  -  Plasa pe jăratic  -  Povestea gândacilor  -  Călătorie la Muzeul Quale  -  Luminile oraşului II  -  Masa de duminică  -  Alertă !  -  Ultima frontieră


"În România, cel mai bine o duc scriitorii morţi"

Concluzia postuma a unui t

Ona Frantz



Publicat Luni, 27 Ianuarie 2003, ora 10:05

       Ar putea fi vorba despre un dictionar de scriitori. Capitolul "Scriitorul român contemporan". Subcapitolul "Autorul tînăr". La litera S, Jean-Lorin STERIAN. Dacă n-ati aflat nimic despre el din istoria SF-ului constăntean, poate ati aflat ulterior, din cea a literaturii bucurestene. Dacă nu l-ati cunoscut ca scriitor, poate l-ati remarcat ca senior editor la Playboy... Dacă nu din cărtile pe care le-a scris, măcar marti si miercuri, la ProTV (emisiunea "X si Zero", concepută pe textele sale). Dacă nu l-ati văzut la "Cafeaua cu sare" de la Antena 1, poate o să-i ascultati în seara asta, la "Marcă înregistrată" (ProTV), monologul despre... propriile-i Postume. Căci, da, la nici 30 de ani, scriitorul deja consacrat Jean-Lorin Sterian a decis că a scris destul si s-a hotărît să-si lanseze un volum de "Postume".

      "Scriitorul român contemporan"... Ar putea fi vorba despre un "Mic tratat de compromisuri"...

     

     

      Cine e Jean-Lorin Sterian

     

     

      Spre 28 de ani. Licentiat în filozofie-jurnalistică. A studiat "Tehnici ale scrisului artistic" cu Tudor Octavian. Pe cînd locuia în Constanta, a avut o emisiune săptămînală la Radio Sky, diverse rubrici în săptămînalul "Informatia", a fost redactor muzical la Radio Pro FM Costinesti si la Radio Delta Neptun, a sustinut o emisiune de science-fiction la Radio Uniplus Constanta, pe urmă a tăiat-o decis spre cuvîntul scris: o tabletă zilnică de opinie ("Alternativ") în cotidianul "Observator", în paralel cu munca de redactor la revista "Unica", iar din "99 e senior editor la "Playboy". Ca scriitor, a debutat în 1995, în revista "Anticipatia", după care s-a mai văzut publicat în vreo 13-14 (fără Andrei) ziare si reviste plus o serie de antologii si almanahuri literare prestigioase. Volumul de proză fantastică si SF "Baltazar si Hazardul" i-a apărut în 1997, la Editura Metafora. Editura Pro Logos i-a publicat în 2000 volumul de proză fantastică... si mainstream "Scriitorul a iesit la vînătoare" (după a cărui lectură scriitorul Ovidiu Bufnilă remarca: "Jean-Lorin Sterian nu are monstru sacru, nu e arondat, nu secondează, nu are suzetă de la Uniunea Scriitorilor din România. Bravo lui, Sterianului! (...) Sterian mă învată să nu fac pritesug cu mediocritatea"). Un an mai tîrziu, Societatea Culturală Noesis îi difuzează în format electronic romanul "Clopotele bat fără noimă", iar anul acesta, la 22 noiembrie, Editura Amaltea lansează "Postume". Prima carte de texte postume a unui scriitor român cît se poate de viu " la propriu si la figurat.

     

     

      "Am scris destul"

     

     

      Dincolo de orice aer de excentricitate ori histrionism, teoria postumelor-antume, asa cum o expune Sterian, are un grad de interes ce depăseste "cercul strîmt" al dezbaterilor literare. "Am scris destul pînă la vîrsta asta", crede Sterian. Si detaliază: "Mă inhibă tot ce e mult. (...) Faulkner spunea: «Cel mai jalnic e că munca e singurul lucru pe care-l poate face un om timp de opt ore pe zi, si asta zilnic. Nimeni nu e în stare să mănînce opt ore la rînd, să bea opt ore, să facă dragoste opt ore la rînd " singurul lucru ce-l putem face vreme de opt ore e să muncim. Acesta-i si motivul pentru care oamenii îsi provoacă lor însisi si altora nefericire». (...) Mi se pare că am scris destul pentru un scriitor aflat la vîrsta de 27 de ani. În plus, consider că, în România, cel mai bine o duc scriitorii morti. (...) O duc prost scriitorii autohtoni tineri si vii. În Canada există o zi natională Alanis Morrisette. Si ea este cît se poate de vie si nu are nici măcar treizeci de ani"...

      ...Moment în care a început (mă rog, am stîrnit, că asa-i frumos în presă...) o micută controversă...

     

     

      "Noi nu vrem nimic"

     

     

      Lui Sterian i-au dat replica Michael Haulică, scriitor premiat si răspremiat, publicat si răspublicat (inclusiv de editori străini), care n-are de gînd să se simtă bătrîn la 48 de ani si nu se opreste din scris nici tăiat cu lama, si Marian Irimia, editor " este vorba de Editura Karmat Press, care, parcă în contra curentului, se încăpătînează să publice literatura si critica pe care le fac azi, în România, scriitorii si criticii tineri. Tineri ca Sterian sau tineri ca Haulică. Unde e diferenta? "Nu, n-are dreptate Faulkner, nu de-aia îsi provoacă oamenii nefericirea", zice Haulică. "Cred că mai nefericiti sîntem atunci cînd putem face sex opt ore, cînd putem mînca opt ore, cînd reusim toate lucrurile pe care le-am rîvnit o viată întreagă, si într-o zi, într-o bună zi, le obtinem"...

      Si nu pentru că le obtinem, as crede, ci pentru că, deja obositi, din ziua aceea încetăm să ne dorim iarăsi ceva. Altceva.

      Scriam mai deunăzi într-un reportaj că, spre deosebire de multe state, România nu-l serbează, nu-l comemorează si nici măcar nu-l pomeneste pe pacificatorul universal Mahatma Gandhi. Că nu vrea, n-are chef, n-are timp, n-are treabă cu el. "Nu cred că trebuie să ne simtim frustrati că în Canada există o zi Alanis Morrisette", scrie Haulică. "Si la noi ar putea foarte bine să existe o zi natională Adrian Copilul Minune. Sau Iris (...). La noi nu există această zi nu pentru că românii dispretuiesc cultura... La noi nu există pentru că nu vrem. Noi nu vrem nimic. E simplu."

     

     

      Scriitorul sinucis, scriitorul ucis

     

     

      De pildă, Jean-Lorin Sterian nu mai vrea să scrie: "Nu vreau să am un raft pe care se află numai cărti de-ale mele." De ce nu, Lorine? Păi, "am citit în excelenta rubrică a lui Alex Stefănescu, în «Ziarul de Duminică», despre un individ care publicase un volum cu dedicatiile pe care le primise pe cărtile altora, la fel de necunoscuti. Mi se pare ceva bolnav (...). Mi se pare decent să te opresti cînd nu mai ai mare lucru de spus." Asa cum, îsi continuă el argumentatia, O"Toole s-a sinucis după ce a alergat pe la vreo 20 de edituri cu senzationala sa carte, "Conjuratia imbecililor", fără ca vreunul să-l ia în seamă. O singură carte, cu care, spune Sterian, "si-a atins apogeul creativ". "O"Toole s-a sinucis pentru că si-a pierdut încrederea" (subliniază "vocea editorului", Marian Irimia) "nu în sine, ci în ceilalti. Iar asta mă face să spun că cei 20 de redactori de editură care l-au refuzat sînt ucigasii săi".

      Dar scriitorul Jean-Lorin Sterian de ce s-a sinucis?

     

     

      "Îl preferam scriitor"...

     

     

      "Cred că o dezamăgire asemănătoare cu a lui O"Toole a trăit si J.-L.S", crede Irimia. Dar nu din partea editorilor... "Lucrez în mass-media, într-un loc unde, la un moment dat, din cauza unor conjuncturi nefericite, termenul de scriitor ajunsese să fie luat permanent în rîs, îmi conferea un statut derizoriu, si auzeam mereu expresia «voi ăstia, scriitorii», care se referea la noi ca la niste artisti ratati", exprimă Sterian o experientă pe care au trăit-o multi (dacă nu toti, la un moment dat) scriitori români... tineri si în plină afirmare. De acord, replică Irimia, dar cu altă nuantă: "Cred că Lorin a devenit prea mult jurnalist, a devenit prea mult «redactor-la-Playboy». Îl preferam scriitor, pentru adevăratul bine al natiunii. Din mariajul Playboy"Sterian are de pierdut scriitorul. Playboy a cîstigat".

      Dar îsi cunoaste binele natiunea aceasta? Se poate trăi din meseria de scriitor în România mileniului III? Nu, spune Sterian. Nu, spune Haulică. Nu, spune Irimia. Si orice alt scriitor, cu deosebire dacă mai e si tînăr, vă va răspunde la fel. Si-atunci? Atunci, "Mic tratat de compromisuri"...

     

     

      "Eu îi vreau pe ceilalti"

     

     

      "Nu mă interesează publicul revistelor si emisiunilor literare. Eu îi vreau pe ceilalti", declară Sterian. El îsi doreste să demareze o campanie pro-lectură care să se cheme "Ai carte, ai party". De altfel, însăsi lansarea "Postumelor" a fost un astfel de exemplu, cu autorul deghizat, cu happening, "comemorări" colegiale, un calendar cu personalităti intitulat "Îl citesc pe Jean-Lorin Sterian" si invitati ca Andrei Gheorghe, Gianina Corondan, Cosmina Păsărin sau Parazitii... "Concurenta celorlalte mijloace de divertisment e necrutătoare, astfel încît o campanie de promovare a unei cărti trebuie să fie la fel de bine făcută ca pentru o marcă de bere", crede Sterian. "Sustin cu convingere că 50 de lansări pe zi, clasice, la un tîrg de carte, devalorizează actul cultural (n.n.: trimitere clară la dezastrul de acest an, de la Tîrgul Gaudeamus). Dar a promova o carte înseamnă altceva decît a impune pe piată o nouă linie de lenjerie intimă sau un parfum", se enervează Marian Irimia, editorul care, la doar 35 de ani, crede cu tărie în solemnitatea, profunzimea, mirabilul contactului cu cartea. Sterian însă a obosit de seriozităti. Serios e serviciul care îti sustine traiul zilnic si-ti omoară timpul în care ai putea să scrii acele cărti. Serioasă e coada la plata impozitelor. Serioasă e flegma cu care te tratează un miliardar de carton presat.

      "Scriitorii români, marcati de tirajul infim al cărtilor pe care-l propun editurile, au devenit scriitori de 500 de cititori, astfel operele lor sînt create a pentru a fi citite doar de 500. Nu poti crea literatură universală cînd ai în minte faptul că textele tale vor fi citite doar de prieteni si cîtiva rătăciti. Eu mi-am propus să scriu pentru ceilalti, cei dincolo de enclava celor 500", sintetizează scriitorul-vînător. Sterian vrea să scoată actul lecturii din sfera didacticului, a elitismului, ca să-l treacă în cea a entertainmentului. Si poate are dreptate. Poate asta e solutia, singura care ar mai putea salva în egală măsură scriitorul si scrierea sa, în România de azi.

      Nu e trist? Pentru un proiect ce presupune atîta distractie, nu e cumva cam trist?

     

     

     

      Antologia necredintei

     

     

      Sterian pare coplesit de "frustrările culturale" ale oamenilor din jur: "Ei ar vrea să meargă la teatru sau la concerte, dar nu au timp, ar vrea să citească, dar nu se mai pot concentra, erau buni la limba si literatura română, au scris cîndva, le păstrează în sertar, sînt niste prostii, bineînteles, ar putea să mi le arate... Marea majoritate a acestor persoane cîstigă mult mai mult decît mine...". Si Sterian îmi oferă exemplul rusului Serghei, profesor de engleză. "L-am întrebat ce si-ar dori să fie cu adevărat si mi-a spus că desenează foarte bine si ar fi vrut să fie pictor. Dar prefera să vîndă carburatoare sau bujii. I-am zis", povesteste Sterian, "că n-am cunoscut pictori bogati, ci doar împliniti cu sine, si oameni sătui, bine îmbrăcati, cu cont în bancă (semn al bunăstării în România)" si cu sterile aspiratii artistice. Cu încercările literare "de sertar" ale oamenilor pomeniti anterior ar vrea Sterian să editeze o antologie. "Asta ca pe o colectie de ciudatenii, nu?" se întreabă Michael Haulică, transînd: "Îmi pare rău, dar eu nu voi fi un cititor al antologiei tale, eu îi refuz pe cei care scriu fără să creadă pînă în vîrful unghiilor sau al nasturilor de la cămasă că sînt scriitori, că au Harul (chiar dacă nu-l au). Nu-mi place impostura. Nici măcar cînd produce lucruri de valoare." Iar Sterian e departe de-a fi impostor. "Moartea" lui scriitoricească seamănă mai degrabă cu tentativele de suicid ai căror protagonisti nu-si doresc de fapt sfîrsitul, ci atentia celor din jur. Într-o tară în care prea putini mai sînt atenti la scriitori.

      Jean-Lorin Sterian, scriitorul care a iesit, cîndva, la vînătoare, a sfîrsit ca vînat în coltii cotidianului. Sau, după alte păreri, în săgeata jurnalistului Jean-Lorin Sterian. "Sînt un om plin de îndoieli", mărturisea el. "Mi-e frică de prosti. Ei au păreri transante despre orice."

      Mie mi-e frică de societatea care, pentru a se exprima, nu mai foloseste cuvinte, ci zerouri.

     

      Un telespectator cu simt de răspundere a zorit spre "Marius Tucă Show", luni seara, un mesaj supărat: cînd ne zbatem în sărăcie, cînd ne costă NATO de ne usucă, ocnasii eliberati ne dau la cap în stradă, iar "gulerele albe" găuresc băncile si le sug de bani, cum îsi permite Marius Tucă să-si facă larg-vizionata emisiune cu un actor străin care filmează în România si cu o tinerică scriitoare care si-a lansat cu tamtam o carte? A doua zi, într-o oră întreagă de emisiune ("13-14 cu Andrei"), Andrei Gheorghe si-a dorit doar să afle numele, ocupatiile si planurile de viitor ale anonimilor care-l ascultau " nu părerea lor despre extinderea Aliantei ori despre eficienta sistemului judecătoresc de la noi.

      Oare e doar o impresie, ori într-adevăr oamenii încearcă SA IASA? Din violentă, din bănci falimentare, din 169.000 de lei kilogramul de cîrnati. Si nici măcar nu e o evadare. E o întoarcere. Spre cel de alături, spre joc, spre pagina de carte, spre frază. Spre început " atunci cînd a fost Cuvîntul.

     

© Copyright Ona Frantz
Comentarii (2)  
andrea
Duminică, 20 Aprilie 2008, ora 20:19

corina, draga mea!
ai o parere eronata despre acest "individ"
...asa e, daca nu cunosti

corina
Duminică, 27 Mai 2007, ora 15:16

bullshit!omul asta chiar este de o grandomanie extraordinara crezand ca el a scris pana acum...crampeiele acelea de ganduri scrise intre doua joint-uri, in care de fapt n-a spus nimic. Ce am putea astepta de la un individ care a scris la playboy si la alte reviste de high life? Nimic contra lor, dar editorialistii de acolo nu prea au nimic cu literatura...

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online