Chipul de pe Marte

« înapoi la articol


Chipul de pe marte

Ace F. Rebrant



Publicat Luni, 17 Decembrie 2001, ora 10:05

       Eroul întregii umanităţi - primul om care străbătuse vidul nesfârşit ce desparte cele două planete, cel care a pus dintâi piciorul pe solul planetei roşii, pe suprafaţa unei alte lumi, în locul unde atâţia şi-au dorit, dintotdeauna, să ajungă, dar numai lui i-a fost dat să răzbească primul până acolo şi să împlinească acest vis milenar - deci, eroul nostru stătea pe nisipul de culoarea rozelor şi râdea, pleznindu-se peste genunchi cu palmele. Tovarăşul său, Flavio, care putea, la rândul său, să mizeze pe faptul că, odată revenit acasă, va primi o întreagă serie de decoraţii, căzuse în genunchi în spatele său şi se ţinea cu mâinile de burtă. Lacrimile îi şiroiau pe faţă, sub casca costumului de astronaut: efectiv, îl îneca râsul.
      Amândoi se aflau la poalele "Chipului de pe Marte", uriaşa sculptură ce domina peisajul şi care stârnise, imediat după prima fotografiere, atâta agitaţie în rândurile cercetătorilor şi visătorilor. Ce de teorii au fost lansate, ce de ipoteze au fost avansate, că apoi toate să fie desfiinţate rând pe rând. S-au înfruntat apărătorii originii naturale cu susţinătorii producerii artificiale; unii au văzut în el o mărturie a existenţei unor marţieni de odinioară, întrutotul asemănători omului; alţii au declarat că este un semn lăsat de vizitatorii sosiţi din alte sisteme planetare, aflate undeva foarte departe; ba chiar s-au găsit unii care au susţinut că este chipul Domnului. Se înşelau cu toţii.
      - Cum vom raporta asta ? se întoarse Nicklaas. Flavio ridică din umeri.
      - Mi-e totuna. Oricum n-o să ne ia în serios. Chestia asta nu poate fi crezută ! Nu poate fi adevărată...
      - Ba este! zise Nicklaas. Îşi înălţă automat mâna către cască, ca să-şi aranjeze ochelarii. Trecuseră şapte luni de când nu mai era nevoie să-i poarte, deoarece înainte de plecare îi vindecaseră miopia printr-o operaţie cu laser, dar reflexele formate de-a lungul atâtor ani încă persistau. Nici măcar sticla groasă, incasabilă, de glastilin a căştii nu le putea domoli acţiunea.
      În adolescenţă, când citise "Cronicile marţiene" - ştia capodopera lui Bradbury aproape pe de rost - visase şi el lumea de pe planeta Marte. Acest Marte, care totuşi era un pic diferit. Nu semăna nicidecum cu lumea descrisă în roman, nicidecum. Locul unde ar fi trebuit să ajungă era cu totul altul, acolo unde să aibă ocazia să descopere ceva nemaivăzut. Contrar aşteptărilor, alta era situaţia...
      - Hai să ne întoarcem la navetă, îi propuse lui Flavio.
      - Şi ce facem cu minunea asta ? se interesă celălalt.
      - O facem uitată. Este o formaţiune stâncoasă naturală, care arată ca un chip omenesc doar dacă e privită dintr-un anumit unghi. Văzută din apropiere, e o simplă îngrămădire de bolovani şi de stânci.
      - OK ! încuviinţă Flavio. Totuşi, înainte de a pleca, mai aruncă o ultimă privire către Chip.
      - FOLOSIŢI CREMA ANTIRID "VISAGE", scria sub ea cu litere de-o şchioapă.
     

© Copyright Ace F. Rebrant
Nota :    Titlul original: A Mars-arc
Traducere de Gy


Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online