« înapoi la articol

Din leagăn în mormânt

Laurenţiu Danu

Publicat Sâmbătă, 12 Mai 2007, ora 16:29

      Racoarea diminetii în mantia-i de vise
      trupu-mi amortit îl cuprinde,
      purtându-l pe imaginare meleaguri;
      virtuale plasmuiri; aceleasi,
      de mii si mii de veacuri.
     
      Calea ce am ales s-o urmez,
      damnat la viata vesnica
      de dincolo de moarte:
      o faptura desprinsa, parca,
      din basme,
      un nenorocit pribeag, în noapte.
     
      Inger decazut din gratia divina,
      îmi par, adeseori, cersind lui Hades
      sa rupa al meu vietii fir,
      implorând pierduta mila.
     
      Intuneric e în sufletu-mi sfâsiat,
      clipa dupa clipa, de viile amintiri
      ce trupu-mi au purtat
      in lumea lor, de amare amagiri.
     
      In haos ma zbat neîncetat,
      în urlet de lup înfometat,
      cu a mea patima ce moarte n-are,
      nici dincolo de mormânt.
     
      Patima ce-mi arde trupul
      ca un foc viu,
      damnat sa exist, dar sa nu fiu
      astrul ei pe cerul înnorat,
      ci doar o umbra în al meu regat,
      pustiu, si înghetat.
     
      In nemarginitul ocean al timpului
      îmi scald trupul vlaguit,
      de mult prea multa asteptare.
      Gol sufletul îmi simt,
      copil naiv, în desert parasit.
     
      Plânsul cristalin -
      al inocentei feeric basm,
      tu, Soarta, mi-ai rapit,
      lasându-mi doar al existentei
      blestemat cuvânt:
      Viata;
      din leagan în mormânt.
     
     
     
     

© Copyright Laurenţiu Danu

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online