« înapoi la articol

Liniştea şi inima mea

Ionuţ Pepenar

Publicat Duminică, 30 Septembrie 2007, ora 20:50

      Alergand cu-nfrigurare spre ceva,
      M-am impiedicat si am cazut.
      Toti au inceput sa rada ...
      Am privit la nivelul ochilor
      Si am vazut o furnicuta.
      Avea lacrimi in privire ...
      "De ce plangi tu furnicuta?"
      "Din cauza ta!"
      "A mea? Ca am cazut?"
      "Nu! Ca ti-ai pierdut linistea...
      Si inima."
     
      Stau si privesc pe geam ...
      Vad un porumbel ce zboara.
      Ce-are-n ghiara?
      Linistea si inima mea!
      Nu mai stau pe ganduri
      Si zbor dupa el.
      Ce frumos plutesc ...
      "Porumbele, nu fugi de mine!
      Nu-ti fac nimic!
      Vreau doar ce-i al meu ..."
      "Sunt ale tale?Scuze.
      Ti le-napoiez!"
      Ma apropii lin si intind mana
      Sa-mi iau linistea si inima ...
      Dar din cer apare
      Cu o alura impunatoare,
      Un vultur!
      Il prinde-n zbor pe porumbel
      Si pleaca cu el ...
     
      Cu linistea si inima mea ...
     
      Plutesc alene, cu gandul departe.
      Aud o-mpuscatura.
      Un vanator vede vulturul si il ocheste ...
      Bang!
      Pasarea cade ...
      Ca un uliu ma reped spre ea ...
      Dar cainele vanatorului e mai rapid.
      Fuge.
     
      Cu linistea si inima mea ...
     
      Ce-aveti cu mine? Strig din rasputeri ...
      Vreau sa traiesc!
      "Stai linitit", aud o voce.
      "Vei trai odata s-odata!"
      "Tu cine esti?"
      "Eu sunt porumbita alba ...
      Du-te acasa si asteapta.
      Candva, cumva, cineva va veni la usa ta
      Cu linistea si inima ta ..."

© Copyright Ionuţ Pepenar

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online